Jurnalul unui copil de 63 de ani – partea a III a

 

In aceasta parte a povestirii, printre intimplarile curente si reflectiile personale,  voi prezenta detaliat modul in care se obtine certificatul de handicap si cel de insotitor, cum am stabilit un buget de ingrijire, problemele descoperite in azilele de batrini si multe alte aspecte. Daca nu ati citit pina acum intreaga istorisire va invit sa cititi partea I a povestirii care se gaseste aici si partea a II a care se gaseste aici.  

Partea a III a

 PASARI DE PRADA

pasare de pradaOmul nu se deosebeste foarte mult de regnul animal. Animalele se lupta in jungla pentru existenta sfisiindu-se unele pe altele. In jungla urbana se petrece cam acelasi lucru. Sunt oameni care pentru existenta lor sunt in stare sa isi sfisie semenii. Am ajuns la aceasta concluzie  cind am vazut cum procedeaza firmele care fac teleshopping. In ultimul an de zile am descoperit in casa parintilor mei tot felul de produse. Atita vreme cit a fost vorba de Osteotic si Roboflex am inchis ochii si mi-am zis ca poate merita si chiar daca nu merita respectivul produs nu are rost sa iau masuri, sumele nefiind atit de mari. Cind insa am descoperit ca maica-mea a platit niste crème anticelulitice si niste tigai drycooker am luat foc.

Ce nevoie are maica-mea de crema anticelulitica la 88 de ani?  Sau de tigaia drycooker? Maica-mea nu a mai prajit un ou de 2 ani si acum s-a dotat cu drycooker? Cum se face ca maica-mea primeste contracost astfel de produse?

Am zis ca trebuie sa fac o investigatie si sa ii descopar pe cei care livreaza aceste produse. Bineinteles ca prima persoana investigata  a fost mama mea. I-am pus intrebarea: “ Mama, cind ai dat telefon pentru a comanda tu crema anticelulitica?”  “Eu nu pot sa dau  telefon” mi-a raspuns senina. “ De ce?” am intrebat. “Dupa ce formez 4 cifre, vine o doamna in telefon si imi spune ca nu sunt in serviciu. I-am spus ca sunt pensionara, dar mi-a inchis telefonul in nas. Pensionarii nu mai au voie sa dea telefoane”.

M-a pufnit risul. Involuntar fireste, dar nu m-am putut stapini. Dupa ce mi-a trecut veselia  am incercat si eu sa descopar misterul cu doamna care interzice pensionarilor sa vorbeasca la telefon. M-am dus la telefonul fix, am format 4 cifre si apoi am asteptat.  Intradevar, daca faci o pauza intre 2 cifre, intervine un robot cu glas de femeie care iti comunica ca numarul de telefon apelat nu este in serviciu intii in romana si apoi in engleza.

Unde dai si unde crapa! Am vrut sa descopar cum actioneaza pasarile de prada si am descoperit ca maica-mea nu mai poate da telefon. In urma cu o luna putea. Ii tiparisem pe o foaie de hirtie numerele mele de telefon, ale lui Diana, Gela, Imi si Lenuta, lipisem foaia pe perete deasupra telefonului si verificasem cu ea daca sties a dea telefon. Atunci a stiut, acum nu mai stia. Dupa ce forma 4 cifre, cit timp o cauta pe perete pe a cincea intervenea doamna din telefon care vorbea de “serviciu”. Jale mare! Nici mama si nici tata nu mai stiu sa foloseasca telefonul…Deprecierea lor psihica este continua si viteza ei este alarmanta. Acum o luna stiau sa foloseasca telefonul, acum nu mai stiu. Astazi maica-mea stie unde este toaleta, dat tatal meu nu stie si de multe ori deschide usa de la dulap crezind ca e usa de la baie. Oare peste o luna mama nu va face la fel?

Pina la urma i-am descoperit pe cei care o pacaleau pe maica-mea cu produse. Lenuta, ingrijitoarea m-a ajutat. Intr-o dimineata a sunat telefonul, mama mea s-a repezit sa raspunda si o voce suava a intrebat-o daca se numeste Goldis Maria si daca nu vrea un produs care sa ii lungeasca viata. Bineinteles ca mama mea voia produsul acela care ii lungea viata. Lenuta era insa linga ea si asculta ce spunea vocea de la celalat capat al firului. “ Doamna Goldis, stiu ca peste 3 zile luati pensia, este bine daca ajunge coletul marti pe la ora 10? Sunteti acasa?”  Mama mea raspunde sigura pe ea “ Da draga, suntem acasa, noi nu plecam niciunde.”

    Lenuta nu a intervenit, dar mi-a relatat a doua zi intreaga intimplare. Am rugat-o sa faca doua ore suplimentare marti, sa astepte firma de curierat, sa refuze coletul, dar sa incerce sa descopere expeditorul. Lenuta nu a reusit marti sa afle expeditorul, dar a aflat transportatorul. Miercuri m-am dus la firma de curierat Cargus si am facut un scandal monstru. Ca sa scape de gura mea mi-au dat numele expeditorului: firma Studio moderna S.R.L. Am cautat pe internet,am gasit un numar de telefon, am dat telefon acolo, mi-a raspuns Alexandra Blindu ( ma indoiesc ca numele este real) care mi-a spus ca reclamatiile se fac la alt numar. Am format numarul respectiv dar acolo un robot mi-a comunicat ca acel telefon este de fapt o linie de preluare a apelurilor dar ei vor reveni in cursul zilei cu un apel catre mine. Este clar ca nu vor reveni niciodata. Dar am cautat pe internet sa vad ce au facut alti pacaliti intr-o situatie similara. Astfel am descoperit o gramada de informatii utile: firma are sediul in Bucuresti, intr-o garsoniera la etajul 5 de pe strada Compozitorilor, dar de fapt acolo sta o batrinica nestiutoare ( reteta clasica de firma fantoma), societatea a fost reclamata de mii de ori la Protectia Consumatorilor si la Politie, dar degeaba ea isi continua activitatea nestingherita pe spatele unor naivi ca si parintii mei.

Ciudat cum borfasii Romaniei au strategii atit de eficiente de inselat oamenii. Ca si tiganii de anul trecut ei stiau cind omul neajutorat ia pensia, ce virsta are, cu ce produse poate fi fraierit, cind anume trebuie actionat. Si mai ciudat este ca autoritatile din Romania nu au niciun fel de strategie de stirpire a acestor pasari de prada. In consecinta, corbii cu burlanele, vulturii cu tigaile, ciorile cu furaciunile se rotesc in cercuri strinse deasupra caselor parintilor nostri si pindesc momentul in care victimele ramin fara aparare.

                                             STRATEGIA MEA 

Alzheimer- socinro  Care va sa zica, borfasii au strategii si eu nu am. Mi-ar trebui si mie una serioasa, capabila sa rezolve problemele cu care ma confrunt . Cine ar trebui sa o faca pentru familia mea? Desigur ca eu, nu exista o alta persoana mai potrivita in domeniu. Am fost strateg de profesie, am fost planificator lunar de activitati, prin urmare ar trebui sa pot elabora o strategie corespunzatoare in care ideile si actiunile sa fie asezate logic, ordonat, cu stabilirea unor responsabilitati personale si termene de executie precise. Cum ii voi pune titlul? “Strategie de recuperare” ? Nu merge. Bolnavii de Alzeheimer nu mai pot fi recuperati.  Dr. Victor Burlacu, coordonatorul Secţiei de Psihiatrie „Socola”, afirma ca în România  nu existe programe concrete pentru bolnavii de Alzheimer. Pe deasupra, mentioneaza ca apartinatorii acestor bolnavi sunt stresati in permanenta, isi pierd de multe ori rabdarea, nu mai stiu cum sa reactioneze in  situatiile limita si sfirsesc prin a avea nevoie ei înşişi, de ajutor psihologic. Cred ca are dreptate.  Si eu sunt stresat la maxim. Cind ajung in fata usii parintilor mei, daca o gasesc inchisa nu este bine ca este inchisa, fiindca poate ca inauntru troneaza  o situatie grava. Daca gasesc usa deschisa, iar nu e bine, fiindca ori lipseste cineva din casa, ori este cazut tatal meu prin baie, ori a existat o “lupta” familiala intre ei. Niciuna dintre cele doua variante cu “inchis” sau “deschis” nu este buna. De un an si jumatate traiesc tot felul de spaime, nu mai dorm noaptea ca lumea, mi-e frica cind suna telefonul, mi-e frica sa vorbesc cu Lenuta, ingrijitoarea sau cu doctorul Bernard, neurologul.  Dar eu sunt barbat si poate rezist mai bine la loviturile acestea neanuntate, dar ce  se intimpla cu sora mea care este femeie, probabil mai slaba psihic si mai “mamoasa” de felul ei. Cum suporta ea aceasta tensiune continua? Cit va rezista la socurile curente? Daca mai continua mult, in ritmul acesta, va avea si ea de ajutorul psihiatrului… O vad foarte depresiva in ultimul timp si o suspectez de psihoza maniaco depresiva. Chestia aceasta chiar ar fi tare! Sa se imbolnaveasca ea, sa ma imbolnavesc si eu, in timp ce ii tratam pe ei!  Dar orice este posibil, s-au mai vazut cazuri…

Sa o numesc “Strategia de interventie”? Suna a calamitate naturala! Dar situatia la care ne referim este de fapt o situatie de calamitate naturala, ceva mai limitata, numai la strada Dornei nr.1. Am auzit in multe rinduri de necazurile apartinatorilor care au in familie bolnavi de dementa, am auzit de case incendiate, de mutilari si automutilari, am vazut filme cu bolnavi de Alzheimer, dar am receptat toate aceste informatii ca simplu spectator, nu mi-am inchipuit niciodata ca mi se va intimpla mie. Eu, sora si sotia mea am devenit actori in piesa aceasta trista. Jucam in fiecare zi drama cu Alzheimer-ul pe scenarii nescrise…

Nu, cel mai bine ar fi sa-i zic  “Strategia de ingrijire ” si sa o construiesc cu masuri de protectie atit pentru batrini cit si pentru noi, ingrijitorii lor.

Am invatat insa prin facultati ca un proiect, o strategie trebuie inceputa cu o analiza SWOT.  A facut cineva o analiza SWOT familiala. Nu stiu.  Si pina la urma nici nu ma intereseaza. Eu voi face analiza SWOT a familiei Goldis Gheorghe si sunt convins ca va fi mai buna decit nimic. Sa vedem care sunt punctele tari si slabe ale acestei situatii…

Analiza SWOT

1.PUNCTE TARI: 

-conditii foarte bune de locuit pentru 2 batrini;

-posibilitati excelente de aprovizionare cu alimente, medicamente, materiale diverse datorita domiciliului in oras;

-venituri materiale peste media pe tara atit pentru familia de batrini propriu-zisa cit si pentru familia extinsa;

-sprijin fizic si logistic semnificativ din partea familiei extinse;

-existenta in municipiu a unor persoane si institutii specializate in asistenţă pentru persoane adulte cu handicap: medic de familie, medic specialist neurolog, farmacii, spitale, centru de memorie, centre de recuperare, etc

2. PUNCTE SLABE:

-conditii proaste de locuit pentru 4 persoane din 2 generatii diferite; casa are 3 camere pe un nivel,dar parintii dorm fie in aceeasi camera, fie in camere diferite, dupa cum i se nazare mamei mele in fiecare seara; nu vrea sa se mute nimeni cu ea, fiindca are impresia ca acea persoana ii maninca spatiul vital, mincarea de pe masa si banii ascunsi in dulap;

-serviciile de îngrijire la domiciliu nu sunt asigurate 24 de ore din 24;desi avem o ingrijitoare platita si 3 persoane care se ocupa de ei nemijlocit (eu, sora si sotia mea) nu se pot acoperi decit 10 ore din 24, iar in celelalte ore neacoperite se intimpla fel de fel de lucruri toate neplacute;

-bolile parintilor mei au fost descoperite tirziu ceea ce creaza dificultati suplimentare de ingrijire si intretinere; acum cind studiez fenomenul, imi dau seama ca simtomele au existat de acum 4-5 ani, dar nu ne-am dat seama atunci( in paranteza fie spus: in 80 la suta din cazuri boala Alzheimer este descoperita de apartinatori dupa 5 ani de la instalare);

-activitatea de asistenta si consultanta este asigurata numai pe masura ritmului de informare;

-bugetul necesar pentru angajarea unor persoane calificate in domeniu este mai mare decit posibilitatile financiare ale familiei extinse; din aceasta cauza, membrii familiei trebuie sa preia responsabilitatea îngrijirii lor (desi stam slab la acest capitol, stam mult mai bine decit sute de mii de persoane care sunt in aceasta situatie si au puncte tari destul de slabe);

-inexistenta in zona a unor centre de ingrijire pentru persoane cu dizabilităţi specifice, cum sunt Alzheimer-ul sau bolile neuro-psihice; avem citeva azile de batrini in judet, avem si doua case de nebuni in zona, dar nu exista un model intermediar intre cele doua variante;

 3. OPORTUNITĂŢI: 

-posibilitatea obţinerii de finanţăre din partea institutiilor statului pentru aceste boli;

-crearea unei strategii familiale pentru asigurarea completa cu bunuri su servicii;

4. AMENINŢĂRI:

-protectia fizica si financiara impotriva infractorilor de toate genurile nu este asigurata decit partial si pompieristic;

Bun, daca am creionat aceasta evaluare sa trecem acum sa elaboram strategia. Dar        pentru a elabora o strategie cit de cit aplicabila, am inceput sa caut oameni mai destepti ca mine. Dupa vreo saptamina de cautari intense prin retelele mele de socializare, am gasit-o pe doamna Rodica, o doamna avocat din Germania care absolvise un curs de manager medical in Elvetia. M-am intlnit cu ea si cind a inceput sa-mi povesteasca despre “case management”, “testamentul biologic” si “welfare mix”, o priveam ca boul la poarta noua. Erau notiuni pe care le auzeam pentru prima oara in viata si ma zapaceau complet. Eu, un european convins, habar nu aveam de masurile care se iau pe acest continent. Dadaceala aceasta insa mi-a prins bine. Fiindca daca tot aflasem acum ca sunt “prost” informat, aveam sansa logica sa  ma “destept” in… viitor.  In consecinta, cum am ajuns acasa l-am intrebat pe prietenul meu Google ce inseamna“case management”, “testamentul biologic” si “welfare mix”. Motorul a cautat vreo trei fractiuni de secunda si mi-a dat mai multe rezultate in limba engleza decit in limba romana. Am folosit citeva gacilitati avansate de cautare, dar rezultatul a ramas acelasi:  in Romania, nu s-a scris prea mult despre ideile acestea futuriste. Si fiindca de multe ori am obiceiul sa ma imbat cu apa chioara mi-am zis in minte: “Nu-i nimic, voi aborda eu aceste teme!”

Asadar, “case management”-ul înseamnă  transpunerea unor activităţi practice care se desfasoara  intr-un plan strategic generalizat pentru a acoperi o plajă cit mai extinsă de soluţii. Testamentul biologic este o chestie etica care nu o vad transpusa in viata in Romania, iar “welfare mix” este, asa cum ii spune si numele, un amestec de ingrijire din partea familiei, statului si societatii civile de care poate beneficia un batrin bolnav.

In consecinta, teoretic ar trebui elaborata o strategie generalizata pentru bolnavii de diferite boli  in care actorii principali sa fie familia, statul si societatea civila, dar un plan capabil sa furnizeze solutii atit pentru parintii mei din Timisoara, cit si pentru cetatenii romani din strainatate care au parinti pe la Roma, Munchen si Bruxelles sau lasati undeva acasa, prin satele din Botosani, Suceava si Maramures. V-am pierdut, nu-i asa? Imi pare rau pentru Dvs, nu am ce sa va fac!

Ideea generala este ca fiecare caz are problematica lui, fiecare situatie parentala are rezolvarea ei. Un cetatean care traieste in Romania are un anumit tip de solutii pentru batrinii sai localizati in tara, un cetatean care traieste in strainatate si are parintii in Romania are alt tip de solutii, dar cel mai defavorizat este un roman care si-a relocat parintii in strainatate fiindca solutiile pe care le are la dispozitie sunt mai putine si mai scumpe.  Cum am ajuns la o asemenea concluzie? Simplu. Am pornit de la necesitatile generala si am gasit urmatoarele rezolvari particulare:

1.Suportul tehnic si logistic al familiei de batrini

   Un batrin bolnav sau o batrina bolnava, indiferent de locatia in care se afla (Timisoara, Munchen sau comuna X din judetul Y ) trebuie sa i se asigure o aprovizionare cu alimente, medicamente, materiale de intretinere si curatenie. Daca o familie din Romania ca a noastra, de pilda, foloseste 3 membri pentru aceasta activitate si fiecare dintre ei aloca 2-3 ore saptaminal, ramine de vazut cum se poate ocupa o familie de romani aflati in strainatate care si-au relocat parintii batrini la ei. Sa enumeram doar citeva probleme in cazul lor: un spatiu locativ mai mare cu bani mai multi, plata obligatorie a unei asigurari de sanatate, un cos zilnic mai scump, imposibilitatea internarii intr-un azil sau angajarii unei ingrijitoare din cauza costurilor.

Pentru o familie de romani care traieste in strainatate si are parintele sau parintii in Romania  exista o solutie de tipul “welfare mix”  asigurata prin Direcţia de Asistenţă Socială Comunitară din fiecare judet. Conform obiectivelor stabilite, serviciile de Ingrijire la domiciliu pot asigura ajutorul la cumpărături (hrană şi medicamente),  achitarea unor facturi de utilitati sau taxe, ajutor în efectuarea igienei personale, prepararea hranei si servirea ei. Conditiilepentru accesarea acestui serviciu sunt ca batrinul/ batrinii sa nu aibe apartinatori in aceeasi localitate si sa nu sufere de boli in care se recomanda instutionalizarea lor.( dementa, Alzheimer,etc) In consecinta, acest serviciu este foarte bun pentru persoanele in virsta care au copiii plecati prin strainatate, iar eficienta lui poate fi judecata in functie de abilitatile personalului angajat in fiecare localitate.

2.  Gestionarea fondurilor existente si obtinerea de fonduri suplimentare

 Costul real al serviciilor de îngrijire la domiciliu a batrinilor este extrem de ridicat pentru veniturile unei familii. Acest cost pune o presiune foarte mare pe întreaga familie a persoanei vârstnice (dependente) si conduce deseori la costuri secundare suplimentare: renuntarea la slujba  de către unul din membrii familiei, împrumuturi sau credite pentru acoperirea costurilor de îngrijire, alegerea internarii intr-o institutie pentru persoane virstnice, etc. Sa analizam cazul meu concret pe care l-am studiat de- a lungul a 3 luni de zile. Astfel, cateringul pentru prinz costa 400 de lei pe luna, mincarea de dimineata si seara inca 400, pe medicamente, compensate si necompensate, se cheltuiesc 250 de lei, pe chiloti pampers 100, pe lapte, apa minerala si suc 100, pe diversele utilitati ( gaz, telefon, apa rece, gunoi) in jur de 100, pe cele 3 pisici din curte 50 de lei. Asadar 1400 de lei pina acum. Credeti ca s-a terminat? Nicidecum. Acum urmeaza adevaratele cirese  de pe tort:

  • curentul electric este de 150 de lei pe luna; acest cost este dat de masina de spalat care functioneaza non stop; in momentul in care 2 batrini au incontinenta frecventa, (cu tot cu pampersi folositi) trebuie spalate zilnic o gramada de cerceafuri, pijamale, izmene, pantaloni de trening, etc; credeti ca un batrin dement care isi face lipsa mare pe el sta si asteapta sa fie schimbat? Nici vorba; el vrea sa stie ce este acolo in chilotii lui, gaseste modalitati de a-si baga miinile in ei si de a studia materialul recoltat dupa ce il intinde pe scaun, pe pat, pe covor, in toata incaperea; nu doresc nimanui sa vizualizeze asemenea scene;
  • tot datorita acestui spalat nonstop costul detergentilor si a sampoanelor de corp urca pina la 120-130 de lei lunar;
  • costul incalzirii centralizate ( aceasta este o mare porcarie in Romania!) se ridica la 900 de lei iarna si 400 de lei vara ( se plateste in sistemul 60 la suta iarna si 40 la suta vara); in medie asadar se poate socoti 650 de lei pe luna;
  • costul ingrijitoarei ajunge pina la 1000 de lei pe luna; desi ma autolaudam ca am gasit ingrijitoare la 10 lei pe ora, tot o platim cu 1000 de lei pe luna, fiindca sunt 30 sau 31 de zile intr-o luna, mai apar si ore suplimentare, mai apar si cazuri speciale;
  • nu sunt de neglijat nici cheltuielile neplanificate: tatal meu isi pierde proteza 1000 de lei, mama mea se aseaza pe ochelari 100 de lei, se strica televizorul reparatia 100 de lei, injectii cu celebrosin 150 de lei la 3 luni, tunsul ierbii din curte, 50 de lei de 6 ori pe an si tot asa ajungem la o medie de 250 de lei pe luna cheltuieli neplanificate;

Totalul cireselor de pe tort este asadar de 2170 lei la care se adauga cei 1400 de lei initiali, avem in consecinta 3570 de lei pentru 2 batrini bolnavi pe luna. Pensiile cumulate ale parintilor mei totalizeaza 2600. De unde punem diferenta? Bineinteles ca din buzunarul copiilor. Ar trebui sa mai rationalizez sa fac rectificari la anumite articole bugetare? As putea sa rationalizez apa minerala, dar tatal meu vrea apa cu bule, as putea sa export cele 3 pisici din curte, dar mama mea spune ca acelea sunt copiii ei, as putea sa renunt la tunsul ierbii, dar sora-mea vrea sa vada curtea aranjata. Cum putem rezolva aceasta problema. Acum 6 luni am scris o carte pentru un cunoscut  si am cistigat 7000. Acum nu mai am nici un ban in cont. Nici macar nu mai sunt membru C.A.R. cum eram in tinerete. La virsta mea, bancile se uita strimb la mine, daca ma duc sa ma imprumut. Ma intreaba cit mai am de gind sa traiesc si desi le spun ca am parinti de 90 de ani si in consecinta, am sanse mari sa ajung venerabil, functionarii de la ghiseu imi spun ca voi muri de cancer fiindca fumez 40 de tigari pe zi.

In consecinta, fiindca fondurile familiale ale familiei extinse pot fi insuficiente si starea tatalui meu se depreciaza in fiecare zi, am hotarit sa incep demersurile pentru obtinerea certificatului de handicap si a celei de insotitor. Daca reuseam acest deziderat era posibil sa acopar financiar cheltuielile viitoare cu parintii. Numai ca procedura era destul de complicata, se ajungea la finalitate peste vreo 3-4 luni, adica prin iulie –august 2016.  Responsabil pentru aceasta sarcina sunt eu, Dan Constantin Goldis, iar termenul de finalizare este 30 august 2016.

3.Masuri de calmare

In familia noastra s-a acumulat multa tensiune. Suntem nervosi cu totii.  Dar cind gasesti oala de noapte in frigider sau il vezi pe tatal meu gol, circulind prin casa sprijinindu-se in baston, nu iti poti pastra cumpatul intotdeauna. “ Da, este bolnav,” imi zic in minte si apoi numar pina la zece ca sa ma calmez. Dar nici metoda aceasta cu numaratul nu merge intotdeauna. Fiindca uneori, dupa ce am ajuns pe la 7 sau 8, vad cu proprii  ochi ca s-a petrecut o alta nebunie. Live, acolo direct in fata mea! Ori a fost rasturnata masa cu tot cu mincarea de pe ea, ori si-a scos puta la vedere si a inceput sa urineze pe covoare. Atunci inebunesti de-a dreptul. Este oarecum justificat. Aflasem ca atunci cind traiesti printre nebuni inebunesti si tu. Dostoievski spunea ca nebunia aceasta colectiva are si putin farmec. Te combat domnule Feodor! Nu exista niciun farmec cind vezi ca inebunesti tu, cind vezi ca inebuneste sotia sau sora ta, cind stii ca au inebunit si mama si tatal tau si s-ar putea sa inebuneasca si Lenuta, ingrijitoarea. O parte dintre noi, cei enumerati, chiar suntem deja nebuni, dar nu stim cu precizie care, fiindca cel care ar putea sa faca socoteala finala, nu este nici el intreg la minte.Eu, personal, simt ca ma aseman tot mai mult cu Ippolit, personajul din Idiotul. Oare personajele lui  Dostoievski sufereau de Alzheimer? Sufereau  bineinteles, desi Alzheimer-ul a fost descoperit mai tirziu. Este clar ca daca ma preocupa bolile unor personaje de acum 200 de ani nu mai sunt intreg la minte.Trebuie sa ies la liman. Trebuie sa iasa la liman si ceilalti de linga mine. Este important sa ne calmam cu totii si sa ne ducem crucea cu demnitate pina la capat. Ar trebui gasita o masura eficienta de calmare a tuturor.Chiar ar putea fi un element important din strategie. Fiindca daca nu aplicam o solutie eficienta, dispar… executantii si se surpa intreg esafodajul.

In primul rind, sa incercam cu calmantele. Incepind de astazi eu, sotia mea si sora-mea vom lua cite un medicament antistress. Eu o sa iau Extraveral, sotia mea Distonocalm si Diana se va profila pe ceaiuri naturiste. Mama mea, principalul factor de stress familial, va lua 4 picaturi  de Haloperidol, tatal meu nu va lua nimic, fiindca la el neuronii sunt numarati si din aceasta cauza este cel mai calm dintre noi. Mai da citeodata cu pumnul in masa, dar lucrul acesta se intimpla destul de rar. Astfel, ajung la concluzia ca nebunii batrini sunt mai calmi decit cei tineri.

In consecinta, trec in strategia mea generala aceasta masura de calmare.  Termen de executie: permanent. Responsabilitate individuala pentru fiecare actor in parte: Dan, Diana, Gela pentru solutiile lor individuale, iar Lenuta ii va administra mamei mele 4-5 picaturi de Haloperidol in fiecare dimineata.

4. Masuri de protectie individuala. 

Primele masuri de protectie individuala le-am luat in urma cu sase luni cind tatal meu evada din curte, pleca hai hui pe strazi si nu stia sa se mai intoarca. Imi amintesc ca i-am pus in buzunar un telefon mobil, pe care speram sa raspunda persoanele care il inconjurau la un moment de ratacire, fiindca el oricum nu stia sa foloseasca acel telefon. Imi amintesc ca ii bagasem prin buzunare tot felul de hirtii cu numele, adresa lui de domiciliu si numerele de telefon ale persoanelor de contact. Imi amintesc ca ii luasem un tracker cu ajutorul caruia il urmaream pas cu pas prin GPS atunci cind parasea incinta stabilita. Fiecare din aceste masuri au fost bune la vremea respectiva, chiar am fost sunat si de pe telefonul acela greu de folosit de doua persoane binevoitoare care l-au descoperit ratacit printr-un magazin sau pe strada. Mai tirziu i-am luat cheia de la poarta si i-am luat astfel posibilitatea de a mai explora tarimurile virgine, absolut „necunoscute” ale cartierului in care locuia de peste 60 de ani.

Acum insa toate aceste masuri nu isi mai au rostul fiindca tatal meu si-a pierdut putinta fizica de a pleca de acasa. Au aparut insa altfel de probleme. Maica-mea, de pilda, punea lapte pe foc ca sa il incalzeasca pentru pisici si apoi uita de el. A ars vreo doua oale pina a trecut de smalt, a afumat toata bucataria pina a inegrit peretii, dar nici oalele si nici peretii bucatariei nu erau importante, alarmant era faptul ca se putea intoxica cu fum sau putea da foc la casa. Asa ca am inchis gazul.

Cineva mi-a recomandat sa pun sertarul cu tacimuri sub cheie, dar nu l-am pus fiindca nu imi vine sa cred ca maica-mea poate sa il raneasca cu un cutit sau cu o furculita pe tatal meu. Altcineva mi-a spus sa pun lacat pe frigider ca mama mea sa nu ia mincarea din el si sa o ascunda prin dulapurile de haine sau pe sub plapume de frica sa nu o fure cineva. N-am facut-o nici pe asta desi am gasit un carton de zece oua dosit printre cearceafuri si niste  cutii de brinza topita ascunse prin magazia cu lemne. In schimb, am reusit sa le pun pensiile in banca, astfel incit le-am taiat macaroana si celor care veneau in permanenta la poarta sa ceara bani pentru produse cosmetice sau se slabire trimise de Top Teleshop.

Fiindca mama continua sa-l bata pe tata solutia imediata era sa ii… despartim. In consecinta, am reluat ideea internarii tatalui meu intr-un camin de batrini,  poate chiar la Casa Harmonia. Aminasem o luna internarea din cauza pierderiii protezei, dar nu renuntasem la ea. Vorbisem la timpul potrivit cu managerul centrului, doamna Nicoleta Grasu si ea ne-a asigurat ca ne asteapta. Responsabilitea realizarii acestei masuri imi revenea mie si surorii mele, iar termenul de executie era prima saptamina din iunie 2016.

Mai pot fi si alte masuri de protectie individuala? Poate. Daca exista le voi descoperi pe parcurs.

Acestea erau principalele directii strategice in care trebuia actionat. Eram constient ca pe masura infaptuirii lor, vor aparea diverse probleme care vor trebui rezolvate prin masuri operative. Era posibil ca anumite directii strategice sa fie abandonate, sa apara obiective la ca nu ne-am gindit pina acum, sa gasim masuri disperate in situatii disperate. Viitorul nu este de loc roz.

Ultimele dorinte

Si batrinii din Romania au ultimele lor dorinte. Nu isi doresc sa sara cu parasuta din avion sau sa vada ceva „maiestos”. Nu isi doresc sa urce piramidele sau sa fie ingropati in Himalaya cum am vazut intr-un film. Batrinii din Romania nu isi doresc nici sa fie ingropati cu miinile afara din sicriu precum Alexandru Macedon. Ei nu au aur si pietre nestemate si, in consecinta, nu sunt nevoiti sa faca dovada ca pleaca pe lumea cealalta cu miinile goale. Nu vor nici sa fie arsi si cenusa lor sa fie combinata cu marijuana pentru a fi fumata de fani in petreceri nocturne pe plaja. De fapt, ei nici nu prea stiu ce este marijuana si nici nu au fani ca rapperii americani…

Ultimele dorinte ale batrinilor din Romania sunt mult mai pamintesti. Tatal meu, de pilda, isi doreste sa vada satul sau natal. Numai ca in satul sau natal nu mai este nimic de vazut. Copiii au plecat, batrinii au murit, casele s-au darapanat de-a lungul timpului. In el mai traiesc citiva amariti de romani pe la capete de ulita si citeva familii de ucrainieni, mutate recent in centru. Asadar, nu ai ce sa vezi. Stergem aceasta prima dorinta din lista.

Tatal meu ar mai vrea sa vada Hidrocentrala de la Portile de fier. Da, aceasta exista!. In tineretea lui, a muncit vreo zece ani pentru Hidrocentrala. Atit in faza de proiectare, cit si in cea de executie. Pentru tatal meu Hidrocentrala de la Portile de Fier este ceva la fel de „maiestos” ca Himalaya sau piramidele din “The bucket list”. Din pacate, insa, eu nu il pot duce la Portile de Fier. Pina acolo sunt 240 de kilometri, imi trebuie in conditiile actuale de trafic cel putin 4 ore la dus, 4 ore la intors, plus vreo 2 ore de admirat, ceea ce inseamna in total 10 ore. Nu il pot desparti o perioada atit de indelungata de medicamentele, mincarea si patul lui. Apoi, se poate intimpla sa am o pana de motor, una de cauciuc sau si mai rau, sa aibe el o criza? Poate sa moara pe drum. Ce fac atunci? Sun SMURD-ul, ma duc la primul spital, la primul post de politie? Inspaimintator gind! Cum sa moara tatal meu in masina intre doua localitati? Ce va zice legistul? Ce va zice politia? Ce va zice familia mea? Riscuri enorme, mai bine nu! Taiem si Hidrocentrala de pe lista.

Ce a mai ramas? A mai ramas una. Tatal meu, ca orice batrin din Romania,  vrea sa moara in casa lui, in patul lui. Este cel mai civilizat loc pentru moarte. Daca vrei sa fii demn, respectat in Romania, trebuie sa-ti alegi bine locul mortii. Nu ai voie, de pilda, sa mori din intimplare pe strada. Daca se va intimpla o asemenea catastrofa, martorii mortii tale nu vor fi de loc indurerati. Ba chiar, unii, mai cinici, vor spune : „Uite, a mai murit un boschetar!” Nici in sant nu ai  voie sa mori! Risti sa te confunde lumea cu un alcoolic rapus de ciroza. Nu ai voie sa mori in timpul unei operatii la spital, fiindca moartea ta va fi umbrita de un proces de mal-praxis. Nici spinzurat in podul casei nu poti muri, nici indopat cu pastille de somn, nici aruncat de la etaj, fiindca superi biserica si nu te mai ingroapa cu popa. Si tot asa mai departe, sunt multe restrictii in privinta mortii tale…Ajung la concluzia, ca un om in Romania trebuie sa se pregateasca din timp pentru moartea sa. Trebuie sa aibe un domiciliu stabil in orasul in care moare, un loc de veci concesionat, plati la zi pentru biserica, bani de inmormintare, aprobari de inhumare, buletinul in termen de valabilitate, certificat de nastere si de casatorie…

Important este si momentul mortii. Trebuie sa fii treaz neaparat, chiar daca esti in patul tau.  Fiindca conform credintei ortodoxe daca mori in somn nu te intilnesti pentru ultima data cu Dumnezeu pe pamint si, deci, nu vei vedea lumina vietii, însoţită de Sfintele Taine. Daca ramii nespovedit si neimpartasit, nu vei putea afla marile adevaruri. Nu stiu de ce fabulez atit despre moarte si viata de apoi. Nu am niciun fel de experienta in privinta mortii. Sa filozofeze cei care au experienta in moarte si stiu cum este aici si cum este dincolo…

Apoi tatal meu nu este pe moarte. El ar vrea sa moara, mi-a spus-o de mai multe ori, dar eu i-am zis ca n-a venit inca sorocul. Doar Dumnezeu stie cind vine. Poate ca sorocul mortii mele este mai aproape decit cel al mortii lui. Eu fumez patruzeci de tigari pe zi si voi face cancer. Stiu ca voi muri de cancer.  Dar socot ca e mai bine sa mor de cancer decit de Alzheimer. Personajele din The Bucket List aveau cancer si au avut morti frumoase, relativ rapide, in circa sase luni. In timp ce, eroina din „Aceeasi Alice”  ( “Still Alice” cu Juliane Moore) avea doar 50 de ani cind s-a imbolnavit. Era femeie desteapta, conferentiar universitar parca, a vrut sa se sinucida cind a inteles ce greutati creaza familiei. Nu a reusit insa din cauza …Alzheimer-ului. Cit va suferi ea pina sa moara, cit va suferi familia ei? Treizeci de ani, poate chiar 40, pe vind eu daca mor de cancer la plamini, nu incurc pe nimeni. Va trebui sa-mi fac si eu o lista cu ultimele dorinte si sa ma apuc sa le infaptuiesc din timp. Nu vreau sa ajung in postura tatalui meu, care a avut doar 3 dorinte foarte simple din care 2 nu s-au putut indeplini. Fagaduiesc in fata Domnului ca voi incerca sa-i satisfac ultima dorinta, moartea in casa lui, in patul lui, dar prevad ca vor  exista multe forte potrivnice care sa ma impiedice in realizarea acestei promisiuni.

Universul parintilor mei

Se spune ca toti oamenii vor sa traiasca mult, dar nimeni nu vrea sa fie batran. Se mai spune ca toti batrinii vor sa moara sanatosi. Aici este marea problema: nu exista batrini cu adevarat sanatosi, toti sufera de o boala sau alta.

Mama mea nu vrea sa inteleaga acest ultim adevar. In strafundul intunecat al mintii ei, crede ca tatal meu este un om sanatos, asa cum era pe vremuri acum 30 sau 40 de ani. Refuza astazi sa ii vada mâinile tremurânde, picioarele slăbite si trupul fara vlaga. Nu pricepe de ce nu aude bine si are ochii slabiti. “ Sotul meu este sanatos” sustine ea vehement. Eu tind sa ii dau dreptate. Daca analizezi indicator cu indicator si organ cu organ, de la git in jos  el sta  foarte  bine, de la git in sus sta foarte …rau. Capul este stricat, “calculatorul” este virusat.

“Si eu sunt la fel de sanatoasa.Vom mai trai impreuna zece ani.” completeaza mama mea. Ea continua sa creada cu convingere ca este sanatoasa tun. Numai ca realitatea mamei mele este diferita de realitatea mea. Universul ei este diferit de universul meu, de universul nostru. Ea se crede cea mai importanta persoana din Univers. Traieste cu impresia ca intreaga lume este facuta de ea si de sotul ei. Imi amintesc ca atunci cind i-am povestit de incendiul de la clubul Colectiv care a inflamat intreaga Romanie, mi-a raspuns simplu: “Dumezeu sa ii ierte! Poate toata lumea sa moara, numai noi sa mai traim…” Am sarit in aer. ”Esti egoista” i-am spus. “Nu te gindesti la parintii aceia care si-au pierdut copii? Pisicile tale sunt mai importante decit tinerii aceia?”

          M-am gindit sa o intreb ce ar zice daca cineva ar da foc la pisicile ei. Dar am abandonat gindul fiindca imaginea  pisicilor in flacari m-a ingrozit. Adevarul este ca pe mama mea nu o interesa victimele de la Colectiv, ce face Iohannis in fruntea tarii, Simona Halep la turneul de la Madrid sau care sunt ultimele stiri despre valul de imigranti din Europa. Ea era interesata de persoana ei, de persoana tatalui meu si de cele 3 pisici maidaneze, pripasite prin curte. Le-a dat lapte de vreo 2 ori si s-au stabilit la acest domiciliu. Atunci au intrat in subzistenta mea. Le cumpar de mincare bilunar si dau de fiecare data 40 de lei. Ale dracului pisici, ling doar gelatina si lasa mincarea uscata in vas. Continutul solid al cutiei nu le prea intereseaza. Si pisicile de astazi au fite de vedeta…Nu mai prind soareci, nu se mai hranesc cu resturi. Maninca acum mincare cumparata de la Petshop-ul din Mall…

Mama mea le venereaza. Parca am fi in Egipt. Sunt copiii ei actuali si nu ma pot atinge de ei. Culmea este ca doua dintre ele sunt negre ca taciunele si eu, superstitios din fire, ma feream la inceput sa nu imi treaca prin fata. Acum nu mai am cum sa ma feresc, imi trec printre picioare de cum vin in curte, le gasesc in pat, pe masa, participa neinvitate la toate evenimentele. Chiar si acum, una dintre ele, neagra si urita, ma priveste cu ochi sticlosi. Ma rastesc la ea. “Ma, voi cite vieti aveti? Sapte sau noua? ”  Ea imi raspunde imediat: “ Miau!” “ Bun, am inteles, ai fost foarte clara” zic eu si continui: „Spune-mi acum, tu, cea care esti Intelepciunea Egiptului ce sa fac in continuare. Nu stiu ce masuri sa mai iau cu tatal meu: sa mai angajez o femeie, sa il duc la  un centru de recuperare ? Care ar fi varianta cea mai buna” Intelepciunea Egiptului imi ofera imediat solutia: “ Miau!?”.  Sunt nemultumit de raspunsul ei si i-o spun deschis. “ Esti ca psiholoaga lui Tony Soprano. Ai vazut filmul? Este pe HBO! Numai femeia aceea raspunde la intrebarile lui Soprano punind o alta intrebare.  Procedeaza la fel ca tine! Nu da nicio solutie, dar incaseaza CEC-ul de consultatie!”

Ea imi intoarce spatele, semn ca sedinta mea de terapie psihiatrica s-a terminat. Se duce insa sa incaseze CEC-ul. Mai linge de vreo doua ori gelatina din farfurie si apoi urca in marul din gradina unde incepe o echilibristica periculoasa pe o craca. Eu ma duc in baie si ma privesc in oglinda. Imi zic.“ Esti nebun, Goldis! Ai un inceput de Alzheimer. Vorbesti cu pisicile. Ai ajuns ca maica-ta! O judeci pentru universul ei limitat si nici la tine nu este prea larg.”

     Are dreptate omul din oglinda. De cind am inceput sa ma ocup intreaga zi de parintii mei, orizontul meu s-a micsorat vizibil. Nu prea mai stiu ce se mai petrece in lume. Nu mai stiu ce face Iohannis, nu mai stiu ce a zis Ciolos recent, nu mai stiu daca Iordanescu l-a luat pe Alibec in Franta sau ce a facut Halep in Spania. Auzisem in masina ca Simona a trecut de sferturi, dar habar nu aveam cu cine joaca in semifinala. Asadar, orizontul meu, universul meu este la fel de limitat. Poate acum este ceva mai mare decit a lui maica-mea, dar se ingusteaza permanent. Si eu imi permiteam sa o judec pe ea. Nu aveam niciun drept sa emit judecati de valoare. In plus, am inceput sa vorbesc cu pisicile. Este clar trebuie sa ma controlez. Trebuie sa imi fac si eu un test MMSE cit mai urgent sa vad cite puncte obtin. Oare dementa, Alzheimer-ul se mosteneste?

va urma 

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Jurnalul unui copil de 63 de ani – partea a III a

  1. Tata a murit la 63 de ani, de cancer, dupa 3 ani de lupta continua. A avut ca dorinta sa-si vada locurile natale, chiar daca erau la aprox. 700 km de el. S-a urcat in tren si, cu ajutorul maica-mii, incet – incet a ajuns, a revazut locurile dupa care tanjea…si s-a intors cu bine acasa. Atunci inca era in putere, cancerul daduse semne de regresie.

  2. Moartea.Un cuvant care-ti da fiori,totusi moartea propriu-zisa dureaza intre o jumatate de minut si un minut,restul sunt chinurile mortii,cele mai infioratoare momente din viata cuiva.Cand spun unii ca le este frica de moarte, cred ca se refera la chinurile ei si nu la clipele de trecere din lumea asta,intr-o alta dimensiune.Ne facem planuri cum,cand,unde si
    de ce boli sa murim,dar ea,moartea,stie si face doar ce vrea ea.Se intimpla ca uneori sa murim cum ne-am dorit,dar sunt cazuri rare.Mereu raman cateva dorinte nerealizate,dar dupa,nu ne mai facem probleme.Cineva,nu-mi amintesc cine,spunea”Murim(cate un pic),din clipa in care ne nastem”.Asa este.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s