Desi in ultimul deceniu s-au facut progrese insemnate pentru eliminarea muncii la negru in toate statele Uniunii Europene, fenomenul inca mai exista in unele tari, indeosebi in comunitatile mai mici si in localitatile mai izolate, acolo unde controlul autoritatilor este mai „prietenesc”, adica mai putin sever, in baza unor relatii locale. Cert este faptul ca fenomenul „muncii la negru’ ii afectează atit pe cetățenii autohtoni din statele respective, cit și pe cetățenii veniti la munca din celelalte tari europene, asadar inclusiv pe cetatenii români care muncesc prin strainatate.

Ce se intelege prin „munca la negru” ?

“Munca la negru” este munca fara forme legale, acea activitate prestata de un salariat pentru si sub autoritatea unui angajator fara a fi respectate prevederile legale in vigoare privind incheierea, executarea si incetarea contractului individual de munca.  Se intelege evident ca  “munca la negru” nu este evidentiata scriptic, nu este fiscalizata, nu este protejata, nu este asigurata si nici asistata din punct de vedere social.

 Formele in care se poate manifesta munca la negru

In statele Uniunii Europene munca la negru se poate manifesta sub mai multe forme. Cele mai frecvente sunt:

1.intelegerea dintre angajatorul autohton si salariatul roman in urma careia se accepta sa se presteze respectiva munca fara semnarea unui contract individual de munca;

2.utilizarea in mod ilegal a fortei de munca ziliere sau sezoniere (zilieri, ucenici etc.) de catre diversi angajatori sau prestatori de servicii, indeosebi in domeniul agricol sau in constructii civile;

3.neevidentierea volumului integral de munca si nefiscalizarea lui, in paralel cu tinerea unei evidente duble si “plata in mana” reprezentand  o suma in plus fata de evidenta din documente.

Avantajele iluzorii ale muncii la negru

In pofida tuturor avertismentelor care circula pe piata muncii, se întâmplă  ca un angajator german, italian, francez,etc  să propună cetateanului roman un angajament la negru prezentându-i ca prim argument plata unor impozite şi taxe mai mici la stat de catre viitorul „angajat” . Exista o farima de adevar in cele sustinute de angajator, dar nu este intregul adevar, fiindca asa cum se va vedea in continuare de cele mai multe ori angajatul suporta nenumarate riscuri sociale sau chiar penale, De fapt, avantajele „muncii la negru” vehiculate în vorbele angajatorului sunt niste povesti iluzorii, fiindca ele sunt contrabalansate de o grămadă de consecinte negative.

Dezavantajele muncii la negru

Dintr-o lunga lista de consecinte negative, prezentam numai primele zece dezavantaje ale muncii la negru:

1.angajatorii germani, francezi,italieni, etc platesc salarii mici, de multe ori sub nivelul minim pe ramura sau economie; in plus, nu există siguranţă salariului,cetateanul roman fiind dependent de toanele angajatorului, astfel incit salariul nu i se plateste la timp, la datele stabilite; exista numeroase cazuri in care salariatii nu isi mai primesc banii pentru lunile anterioare muncite, ei neavind niciun document care sa ateste faptul ca au prestat un serviciu sau au efectuat o munca;

2.”angajatul la negru” (sintagma oarecum improprie) poate fi reţinut peste program fără sa i se plateasca orele suplimentare sau, mai mult decât atât, este posibil chiar să nu aiba un program de lucru fix, acesta fiind facut intotdeauna in beneficiul angajatorului;

 3.”angajatul la negru” nu are dreptul la concediu de odihnă si nici la alte concedii legal reglementate pentru evenimente deosebite (casatorii, deces, nasterea unui copil in familie);

4. „angajatul la negru” nu beneficiaza de vechime în muncă, fapt care il va afecta in operatiunea de obtinere a pensiei de limita de varsta, anticipata, anticipata partial, de invaliditate sau de urmas;

5. „angajatul la negru” nu beneficiaza de indemnizaţii pentru creşterea copilului, (concediu pre si post-natal), sau pentru ingrijirea copilului bolnav; aceste drepturi se cuvin numai asiguratului care are un stagiu de cotizare de cel putin 6 luni realizat in ultimele 12 luni anterioare producerii situatiei de urgenta;

6.angajatii fara forme legale nu sunt asigurati pentru riscuri previzibile si imprevizibile, cum sunt accidentele de toate felurile sau bolile, astfel ca nu vor beneficia de prestatii si asistenta pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca;

7.angajatii fara forme legale NU au dreptul la indemnizatia de somaj, de acest drept beneficiind numai persoanele care au o vechime in munca de minim 12 luni;

8.„angajatului la negru” nu ii este recunoscută experienţa anterioară în momentul prezentării la un interviu pentru obţinerea unui alt loc de munca;

9. „angajatul la negru” nu are acces pe piata europeana si nationala a creditelor;

10. in unele situatii „angajatul la negru” poate plăti amenzi consistente, de ordinul miilor de euro, purtând aceeaşi responsabilitate pentru munca la negru ca şi angajatorul

Unde se sesizeaza cazurile de munca la negru?

In statele Uniunii Europene, cazurile de “munca la negru” pot fi sesizate in general la institutia de profil in raza caruia angajatorul „suspect” are sediul social. Astfel,

in Germania:  Institutia de profil este Ministerul Finantelor Publice,  departamentul  Finanzkontrolle Schwarzarbeit (FKS), cunoscut de catre toata lumea cu denumirea plastica de “Zoll.”. Va recomandam ca in sesizarea respectiva sa descrieti situatia Dvs. concreta sau a celorlalte persoane afectate, mentionind datele de identificare ale firmei in cauza. Sesizarea poate fi facuta personal, prin telefon sau transmisa prin posta, email sau fax.

In Italia: Institutia de profil este Inspectoratului de muncă din cadrul Direcției de muncă dar plingerea se poate adresa si Gărzii Financiare (Guardia di Finanza) prin completarea unui formular care poate fi găsit pe site-ul acesteia.

.Chestiuni procedurale

1. Procedurile pentru raportarea acestor situații sunt simple și nu au repercusiuni asupra celor care fac acest lucru.
2. Plângerea nu poate fi anonimă, dar identitatea celui care o face, precum și declarațiile angajaților luate de către autorități în cadrul inspecției, vor rămâne secrete. Cu alte cuvinte, angajatorul nu are acces la actele adunate în timpul anchetei, și astfel el nu poate afla cine a făcut această plângere. Acest lucru este necesar pentru a preîntâmpina eventualele presiuni din partea angajatorului asupra celui care a făcut plângerea.
3. Raportarea unei situații de muncă la negru poate fi făcută și de o terță persoană, care nu are legături cu firma bănuită că practică acest tip de muncă. Practic, acest lucru elimină riscul ca angajatorul să afle, chiar și întâmplător, numele celui care a făcut această plângere.
4. Sesizarea autorităților cu privire la munca la negru aduce firmelor care folosesc această practică amenzi usturătoare, dar și plata datoriilor către angajat și către bugetul de statcorespunzătoare perioadei în care aceste plăți nu au fost făcute.
5. Din pacate, plângerea nu garantează recuperarea sumelor datorate pentru munca prestată și nerecunoscută, cum ar fi orele suplimentare, concediul medical  sau sărbătorile legale. Pentru a recupera aceste sume, salariatul trebuie să dea în judecată firma care nu i-a plătit aceste drepturi bănești.