…si fiica mea nu imi da voie.

Ne-am certat la cutite. Ba mai mult! Spune ca nu sunt intreg la minte. Este foarte grav daca incep sa te judece copiii…
De fapt cum a inceput totul…
A fost odata ca-n povesti, a fost …acum o luna. Atunci mi-am exprimat pe net dorinta de a ma muta in Germania. Am stabilit in acel moment ca am un an la dispozitie pentru a lua decizia finala. In consecinta, am inceput documentarea, am lecturat tot felul de site-uri imobiliare, am primit si citeva sfaturi de la cititorii mei din Germania, am inceput sa redactez un material, am contactat si o agentie imobiliara care sa ma reprezinte in procesul de cumparare… Toate bune si frumoase, eram in graphic si ma gindeam eu ca daca voi continua in ritmul acesta as putea sa imi indeplinesc visul in urmatoarele 365 de zile… Pina ieri, cind am primit un telefon din…Bulgaria.
O voce suava, extrem de melodioasa, mi-a propus sa cumpar o locuinta in…Germania. Undeva intr-o comuna din Renania Palatinat. Si mi s-au dat citeva detalii interesante. Casa, cu suprafata locuibila de 150 mp, teren in spatele casei de 560, la un pret de sub 1300 euro/mp. Am primit si poze, este drept numai poze interioare, dar interioarele aratau destul de bine…
Este clar ca oferta trebuie cercetata. Daca vind apartamentul din Timisoara, pot sa cumpar casa oferita in Germania. In sinea mea ma si vedeam stapin peste casa dintre dealuri, situata undeva linga padure, asteptind sa-mi vina cu merinde la poarta, nepotica din Germania. Ca in povestea cu Scufita Rosie a fratilor Grimm. Devenisem deja un personaj de basm. Eram bunicuta din poveste…
Stapinit de aceste vise, m-a pus dracu sa o sun pe fata mea din Germania si sa o rog pe ea sa vizioneze casa. As fi zburat eu la Baden, dar cu pandemia asta… La inceputul discutiei, fata mea a fost calma. Mi-a replicat ca voi fi departe de ea. I-am spus ca sunt doar 150 de kilometri din care 121 sunt pe autostrada. Si eu si ea aveam masina asa ca nu asta era problema. Mi-a spus ca este prea mare pentru mine, dar i-am raspuns ca o casa mai mica este greu de gasit. Mi-a spus ca poate fi o teapa, dar i-am spus ca voi fi asistat de o agentie in procesul de cumparare…
Am demontat pas cu pas toate contra-argumentele ei. Si cind discutia evolua destul de bine, am facut imprudenta sa-i dezvalui ca eu voi fi bunicul din povestea cu Scufita Rosie. In acel moment i-a picat fisa…
“ Nu stiu daca esti intreg la minte! Te va minca lupul in vizuina aia.”, mi-a spus ea. “ Nu cred ca sunt lupi in zona. Si daca sunt, voi suna la 112.” “ Pina vine 112 te-a halit!” a zis ea. “Mai fata, suntem in secolul XXI ” am replicat eu. “Lupii habar nu au in ce secol suntem!”“ Voi creste gaini! ” am supralicitat eu. “ Le vor minca vulpile.” imi spuse ea. Si cearta noastra a continuat pe tema aceasta.
Trag si citeva invataminte din povestea mea:

-un batrin singur nu se poate muta intr-o tara straina departe de rudele sale apropiate. Linistea unei mici localitati, o priveliste frumoasa, un magazin in apropiere si o legatura buna la internet nu au prea mare valoare in cazul unui bunic singur;

– copiii sunt intotdeauna mai destepti decit parintii lor; daca nu sunteti de acord cu ideea aceasta intrebati-va copiii! va vor lamuri ei.

-trebuie sa ma mut cu fiica mea, intr-o casa ceva mai mare, trebuie sa facem impreuna niste socoteli financiare, trebuie sa gindim in perspectiva.

Problema cea mai mare pentru mine ca bunic singur este ca nu prea am perspectiva. Toti oamenii de virsta mea au aceasta problema.Viitorul poate fi scurt sau chiar inexistent. Asa ca ar trebui sa ne intregim familiile. Oriunde ar fi ele.

                                                                                              Dan Constantin Goldis

P.S. Sunt sigur ca doamna Cristina Weber, agentul imobiliar preferat din Germania, imi va citi rindurile. Acum sunt oboist, dar miine ii voi da un telefon si o voi ruga sa imi raspunda la doua intrebari:
1. Casa aceea de pe harta mea exista sau e o teapa pe internet ?
2. Ce masuri ar trebui sa ia romanii ca sa nu se “intepe” imobiliar in Germania?