Actualizare 05.01.2022 

   Rezumat :

acest material documentar este destul de lung fiindca cuprinde intreaga problematica a copilului roman in Germania de la 0 la 25 de ani.. Dar nu trebuie sa lecturati integral documentarul. Derulati-l rapid citind intertitlurile scrise cu rosu si va opriti la virsta si tema care va intereseaza cel mai mult.                

Motto:

„Copiii mici nu te lasă sa dormi, cei mari nu te lasă sa respiri.”  (proverb rusesc)

Românii sunt cetăţeni europeni. Au drept de liberă circulaţie şi stabilire oriunde în celelalte ţări ale Uniunii Europene. Odată însă cu circulaţia lor ca persoane fizice a apărut şi un fenomen firesc: libera circulaţie a problemelor lor familiale. Astfel, căsătoria între cetăţeni români şi cetăţeni străini, divorţul, naşterea şi creşterea copiilor în străinătate, învăţarea limbii, integrarea în noul mediu social, asigurările de sănătate au devenit probleme importante cu valenţe necunoscute pentru majoritatea celor care au plecat temporar să muncească în străinătate.

În paginile următoare ne vom ocupa de tema copilului în străinătate, cu multiplele ei aspecte: statutul părinţilor, posibilităţile financiare ale familiei, naşterea copilului, cetăţenia noului născut, şcoala în străinătate, etc. Pe parcursul acestui material vom încerca să răspundem la majoritatea întrebărilor ce şi le pot pune părinţii sau viitorii părinţi aflaţi în diverse situaţii. Încercăm, în consecinţă, să prezentăm sintetic cele mai generale situaţii şi să explicăm fiecare caz în parte cu câteva exemple particulare pe care le avem la dispoziţie. (Socinpedia-copilul roman in germania)

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

A avea un copil este un lucru minunat. Aţi primit de curând minunata veste? Felicitări! Dar sunt anumite chestiuni administrative ce nu trebuie lăsate la voia întâmplării.

În cazurile fericite în care venirea pe lume a unui copil este o acţiune planificată sau imediat după ce venirea pe lume a copilului a fost confirmată, trebuie să vă îngrijiţi de anumite aspecte. Cel mai important dintre toate este cel al asigurării medicale.

Asigurarea medicală pentru viitoarea mamă

Dacă în România costurile medicale „oficiale” pentru supravegherea sarcinii şi naşterea în sine sunt acoperite de un program naţional de creştere a maternităţii, acoperite de statul român prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în Germania, precum şi în majoritatea ţărilor europene, nu este aceeaşi situaţie. Costurile medicale ce survin din îngrijirea medicală pe parcursul sarcinii precum şi naşterea efectivă sunt suportate de către viitoarea mamă.

În cazul fericit în care viitoarea mamă este acoperită de o asigurare medicală pe teritoriul Germaniei, aceste costuri vor fi preluate de firma de asigurare, cu condiţia ca naşterea să fie cuprinsă în evenimentele medicale asigurate. În cazul în care viitoarea mamă nu deţine o asigurare, evenimentul fericit al naşterii poate ruina financiar tinerii părinţi, aceasta deoarece ei vor trebui sa suporte integral toate costurile medicale survenite pe parcursul urmăririi sarcinii şi naşterea efectivă. Şi aceste costuri nu sunt deloc de neglijat: costul unei naşteri simple, pe cale naturală, în Germania se situează în intervalul 3-6000 Euro, costurile unei naşteri prin operaţie de cezariană se ridică la 5-9000 Euro. Şi dacă vorbim de sarcină şi naştere gemelară sau de eventuale complicaţii în timpul naşterii, costurile cresc exponenţial.

Asadar, este foarte important pentru viitoarea mamă să deţină o asigurare medicală. Dar cum poate avea una? Există mai multe cazuri:

• este salariată în Germania (exceptând mini-job), fiind astfel asigurată în sistem public sau privat (Gesetzliche Krankenversicherung), sarcina fiind acoperită de asigurarea plătită.
• nu este salariată, dar soţul este asigurat medical în Germania în sistem public, soţia figurând astfel aparţinător pe asigurarea medicală a soţului.
• nu este salariată dar are încheiată o asigurare voluntară în sistem public: Freiwillige Krankenversicherung sau o asigurare medicală în sistem privat.
• este salariată a unei firme din străinătate şi detaşată temporar pe teritoriul Germaniei. În acest caz întâlnim 2 situaţii:
  • detaşare cu formular A1: plata asigurărilor sociale în România şi asigurată medical în Germania în baza formularului european portabil S1.
  • detaşare normală, cu plata contribuţiilor sociale în Germania.

Dacă nu vă găsiţi în niciuna din situaţiile de mai sus, atunci e bine să acţionaţi. Dar cum?

Încheierea unei asigurări medicale private în acest moment nu este o soluţie, aceasta deoarece în cazul asigurărilor medicale private evenimentele medicale anterioare sau existente la momentul încheierii poliţei de asigurare sunt excluse (e un principiu foarte simplu, similar cu asigurările auto: asigurarea se încheie înainte şi nu după ce a avut loc un accident auto).

Una dintre pistele de încercare pentru viitoarea mamă aflată în situaţia de a nu avea asigurare medicală este încercarea de a se asigura voluntar în sistem public – Freiwillige Krankenversicherung. Pentru a fi acceptată în sistem public, viitoarea mamă trebuie să îndeplinească condiţia principală de a avea continuitate în asigurare în sistem public, de aceea pentru a verifica dacă există această posibilitate de asigurare, persoana în cauză trebuie să se adreseze direct unei case de asigurări de sănătate germană ce va analiza situaţia în ansamblu şi va da un răspuns de acceptare sau respingere. De la început vă menţionăm că şansele ca o persoană fără asigurare medicală să fie acceptată în sistem public sunt foarte mici, doar în anumite condiţii particulare putând fi acceptată, cu plata primelor retroactive pentru perioada lipsă a asigurării medicale.

Încă un aspect de luat în seamă în privinţa asigurării medicale pentru viitoarea mamă este diferenţa dintre asigurarea medicală în sistem public şi asigurarea medicală privată. Dacă din punct de vedere al serviciilor oferite asigurarea medicală privată poate aduce anumite avantaje (oarecum nesemnificative, asigurarea publică oferind o gamă cuprinzătoare de servicii acoperite), diferenţa constă în modalitatea de plată şi decontare a serviciilor medicale: dacă în sistem public decontarea serviciilor se face direct între furnizorul de servicii medicale (medic ginecolog, analize laborator, clinică medicală), în cazul asigurărilor medicale private aceste costuri sunt mai întâi achitate de către beneficiarul serviciilor, în cazul de faţă viitoarea mamă, urmând apoi a fi decontate, pe baza facturii şi dovezii plăţii, de către asigurator. Pare în regulă, dar trebuie avut în vedere că viitoarea mamă trebuie să dispună de suma respectivă pentru a achita serviciile medicale, sumă ce va fi indisponibilă până la decontare.

 Lucrătoare detaşată, viitoare mamă în Germania

Un caz aparte îl reprezintă situaţia viitoarelor mame ce desfăşoară o activitate lucrativă pe teritoriul Germaniei, dar nu ca angajată normal, cu contract de muncă german, ci detaşată a unei firme din Romania sau alta tara.

Veţi spune că nu este nicio problemă, deoarece în cazul detaşării există un contract de muncă direct cu un angajator german! Da,  este adevărat, dar poate exista situaţia detaşării cu plata asigurărilor sociale, implicit a asigurării medicale, în ţara angajatorului principal. Am întâlnit în experienţa noastră multe situaţii de acest gen cu angajate detaşate de firme din România sau Polonia, caz în care sunt trimise în Germania fără asigurare medicală germană, doar cu cardul european de asigurat în buzunar.

Trebuie foarte bine înţeles că acest card european de asigurat nu acoperă decât urgenţele medicale! Şi naşterea nu este o urgenţă medicală, implicit nefiind decontată de către asiguratorul român sau polonez, după caz. Aceasta se întâmplă deoarece, în goana după bani, din nepăsare sau neştiinţă, angajatorul principal nu îndeplineşte toate formalităţile necesare, de bun simţ să le spunem, pentru lucrătorul detaşat. În cazul detaşării este foarte important ca viitoarea mamă detaşată să obţină de la asiguratorul din ţara de angajare principală formularul european portabil S1. Cu acest formular, viitoarea mamă poate veni la orice asigurator german şi va beneficia de servicii medicale la standarde germane, plăţile urmând a fi decontate trimestrial între casa de asigurare germană şi casa de asigurare din ţara de angajare principală.

Şi nici în cazul acesta nu scăpaţi de griji: există riscul ca asiguratorul dumneavoastră să nu deconteze sau să deconteze doar parţial serviciile medicale pe teritoriul Germaniei. Se întâmplă rar, dar se întâmplă. În acest caz furnizorul de servicii medicale din Germania va solicita plăţile restante direct beneficiarei de servicii, anume dumneavoastră, viitoarea mamă. De aceea este bine să urmaţi sfatul nostru şi să cântăriţi atent decizia de a accepta o detaşare, în cazul în care plănuiţi să aduceţi pe lume un nou membru al familiei dumneavoastră.

 Medicul ginecolog

Pentru confirmarea sarcinii, viitoarea mamă trebuie să facă o vizită la medicul ginecolog. Desigur, nu mai trebuie să menţionăm faptul că pe parcursul sarcinii viitoarea mamă trebuie să se prezinte periodic la controale medicale, cu alte cuvinte sarcina să fie urmarită îndeaproape de un specialist.

Nu este obligatoriu pentru viitoarea mamă să meargă la acelaşi medic pe tot parcursul sarcinii, dar este recomandat din mai multe motive. Unul dintre acestea este acela că, frecventând acelaşi cabinet medical, în general medicul respectiv este disponibil pentru pacienţii săi şi în afara orelor de program ale cabinetului, situaţie foarte utilă în cazul în care aveţi nevoie de anumite sfaturi în situaţii survenite seara sau la sfârşitul săptămânii.

În al doilea rând, medicul respectiv vă va cunoaşte situaţia detaliată, fiind capabil să sesizeze foarte uşor eventualele probleme ce survin pe parcurs. De asemenea, vă poate elibera ori de câte ori aveţi nevoie documente, adeverinţe solicitate fie de angajator, fie de casa de asigurări de sănătate.

Şi cel mai important aspect este cel al controalelor efectuate. Din punct de vedere al acoperirii, asigurarea medicală decontează doar 3 ecografii pe parcursul celor 9 luni de sarcină. Atât! Ecografiile suplimentare trebuiesc plătite de către viitoarea mamă (acest lucru nu este valabil în cazul ecografiilor efectuate la semnalarea unor probleme medicale). Similar vorbim de analize medicale complexe ce nu sunt acoperite de casele de asigurări de sănătate decât în situaţii speciale (ex. triplu test, patru test, etc). Avantajul de a avea un medic ginecolog „de casă” este acela că, în general, ei oferă aceste servicii suplimentare în cadrul unui pachet cu plata unei sume pauşale pentru tot parcursul sarcinii. Un mare avantaj!

Dacă aţi găsit deja un medic ce îndeplineşte condiţiile precizate mai sus, felicitări! Dacă medicul respectiv nu vă oferă acest pachet de servicii, atunci ar fi cazul să căutaţi alt cabinet.

Şi nu în ultimul rând trebuie menţionată una din cele mai importante acţiuni ce trebuie îndeplinite chiar de la prima vizită la medicul specialist:

• obţinerea carnetului gravidei: e foarte importantă deţinerea acestui carnet, deoarece orice medic specialist ce va intra în contact cu viitoarea mamă va înscrie aici toate observaţiile rezultate din controlul şi acţiunile sale, putându-se familiariza rapid cu istoricul medical al sarcinii din informaţiile înscrise anterior de colegii săi. După cum v-aţi dat seama, un document foarte util în situaţii de urgenţă, în special în timpul deplasărilor.
• Certificarea, din punct de vedere a sarcinii. Viitoarei mame i se va elibera o adeverinţă prin care medicul specialist confirmă sarcina, precum şi menţionarea datei probabile a naşterii. Acest document trebuie înmânat angajatorului, din acel moment viitoarea mamă beneficiind de prevederile legii privind protecţia maternităţii la locul de muncă.

Datorita necunosterii perfecte a limbii germane, o mama de origine romana va avea dificultati de explicatii si intelegere cu doctorii ginecologici din Germania. Tocmai de aceea, am elaborat o harta si un tabel cu toti medicii ginecologici si pediatri din Deutschland oferindu-va astfel posibilitatea sa alegeti doctorul care este cel mai apropiat de resedinta dvs. Lista si harta se gasesc aici.

Protecţia maternităţii la locul de muncă – Mutterschutz

În acest moment, viitoarea mamă are certificarea sarcinii din punct de vedere medical. Ce urmează?

De foarte multe ori, am constatat faptul că există numeroase viitoare mame care efectiv nu au cunoştinţă despre drepturile unei angajate în perioada de sarcină, această ignoranţă concretizându-se de multe ori în pierderi financiare consistente pentru acestea. De aceea, în rândurile ce urmează am pregătit o informare generală asupra drepturilor viitoarelor mame la locul de muncă.

Este foarte important pentru viitoarele mame să îşi cunoască drepturile, motivele fiind, în afară de cele de natură medicală, reacţia generală a angajatorilor cu privire la situaţia actuală a angajatei. Din experienţa nenumăratelor cazuri întâlnite în Germania, atitudinea angajatorilor se schimbă brusc în momentul în care i se aduce la cunoştinţă noua situaţie. Reacţiile sunt din ce în ce mai variate, pornind de la tachinări psihice, mergând chiar până la violenţă verbală. Multor angajate li se reduce abuziv programul de lucru, nu sunt lăsate să lucreze, ajungând nu de puţine ori în situaţia de a nu mai avea asigurare medicală, prin simplul motiv că programul de lucru a fost redus la nivelul unui mini-job, angajata nemaifiind acoperită medical. Nu mai vorbim de concedieri abuzive, suprasolicitare fizică şi psihică.

Vă dăm doar un exemplu:

Doamna Daniela M. este salariată a unei unităţi de alimentaţie publică, având un program de lucru zilnic de la ora 14:00 până la ora 24:00, programul de lucru fiind de marţi până duminică. Relaţiile cu angajatorul sunt din cele mai bune, doamna fiind foarte apreciată pentru munca depusă şi renumerată pe măsură.

La un moment dat, doamna Daniela a aflat că este însărcinată. Urmând procedurile normale, s-a prezentat la medicul specialist ginecolog, medic care i-a eliberat o adeverinţă medicală de certificare a naşterii destinată informării oficiale a angajatorului despre noua situaţie. Şi angajatorul a fost informat!

A urmat un adevărat război între angajator şi doamna Daniela. În primă instanţă, angajatorul a anunţat-o pe angajata sa despre faptul că, în conformitate cu legea în vigoare, nu mai este posibil să îndeplinească programul de lucru solicitat (cu referinţă la programul de lucru seara, după ora 20), propunând angajatei o reducere a programului de lucru la doar 2 ore zilnic, renumeraţia rezultată fiind de doar 450 de euro lunar, adică mini-job. Aparent intenţiile angajatorului au fost bune, dar…

Acceptarea acestei modificări contractuale ar fi însemnat trecerea la mini-job, însemnând pentru doamna, pe lângă pierderea financiară consistentă, cu efecte şi în calculul indemnizaţiei de maternitate ulterioare, pierderea statutului de asigurată medical! Practic, din momentul semnării documentului, doamna Daniela ar fi rămas şi fără bani şi din puţinul rămas ar fi trebuit să îşi acopere şi plata asigurării medicale, adică 157 euro lunar. Evident această ofertă a fost refuzată!

Dar angajatorul nu s-a oprit aici! În ziua următoare, doamnei în cauză i s-a refuzat accesul la locul de muncă, motivându-se că din cauza sarcinii dânsa nu îşi mai poate desfăşura activitatea acolo în condiţii de siguranţă. Încă odată angajatorul pare plin de intenţii nobile! Dar unde este documentaţia oficială, justificarea legală a acţiunilor sale? Dacă ar fi dat curs acţiunilor şi solicitărilor angajatorului, acesta din urmă i-ar fi putut desface contractul de muncă din motive disciplinare, imputabile doamnei, pentru lipsa nejustificată de la locul de muncă.

În urma consultaţiei cu noi, doamna a solicitat o informare oficială, scrisă, a acestei situaţii. I s-a trimis prin poştă, la domiciliu, o scrisoare de informare, solicitându-i-se să îşi rezolve mai departe problema renumeraţiei cu casa de asigurări de sănătate. Mai departe, doamna a ajuns la medicul ginecolog, care, în urma analizei situaţiei şi condiţiilor de lucru, a constatat într-adevăr că viitoarea mama nu îşi poate desfăşura activitatea lucrativă în condiţii de siguranţă, eliberând doamnei Daniela Beschäftigungsverbot (vom vedea în continuare faptul că acest document stabileşte interzicerea desfăşurării activităţii, angajata urmând a-şi primi salariul integral direct de la angajator). La momentul scrierii acestor rânduri, doamna Daniela şi angajatorul său sunt în continuare în conflict, tema în dispută rămânând plata salariului lunar, angajatorul refuzând a efectua plata, în conformitate cu prevederile legale privind protecţia maternităţii la locul de muncă – Mutterschutzgesetz. Cazul de faţă este în acest moment în dispută la Arbeitsgericht – tribunalul muncii.

Să nu fiţi naivă, bazându-vă pe relaţia actuală cu angajatorul, veţi vedea cum în cele mai multe cazuri atitudinea acestuia se schimbă, indiferent de numele angajatorului, naţionalitatea acestuia sau mărimea afacerii. Dumneavoastră trebuie să vă cunoaşteţi drepturile şi să fiţi în măsură să reacţionaţi, apărându-vă drepturile!(Socinpedia-copilul roman in germania)

În timpul sarcinii, viitoarele mame salariate au nevoie de protecţie suplimentară în ceea ce priveşte expunerea la pericole, suprasolicitare fizică, psihică şi riscurile la care pot fi expuse la locul de muncă. Această protecţie este legalizată prin legea Protecţiei Maternităţii la locul de muncă – Mutterschutzgesetz, o componentă importantă a cadrului legislativ privind sistemul sanitar si alături de legile cu privire la Indemnizaţia de creştere a copilului – Elterngeld– si Concediul de îngrijire a copilului – Elternzeit, fiind o componentă principală a politicilor sociale germane.

GENERALITĂŢI

O viitoare mamă beneficiază de o protecţie specială faţă de riscurile la care poate fi expusă la locul de muncă şi este protejată prin lege de concediere, pe o perioadă ce decurge de la naştere şi până la 4 luni după naştere. Perioada obligatorie de maternitate, cuprinsă între perioada de 6 săptămâni înainte de naştere şi 8 săptămâni după naştere, este un interval de timp destinat noului născut, familiei şi recuperării fizice şi morale a proaspetei mămici. Perioada de 8 săptămâni după naştere este prelungită la 12 săptămâni în cazul naşterilor gemelare, fiind extinsă şi mai mult în cazuri speciale: naştere prematură (este considerată naştere prematură cazul în care copilul nou născut are o greutate mai mică de 2.500 grame). De asemenea, intervalul de timp de dinainte de naştere, din cele 6 săptămâni, pierdute în cazul unei naşteri înainte de termen, se adaugă la cele 8 săptămâni de după naştere, astfel încât perioada minimă a concediului de maternitate, obligatorie de altfel din raţiuni de recuperare medicală, este de 12 săptămâni.

În perioada concediului de maternitate mama în cauză beneficiată de o indemnizaţie – Mutterschaftsgeld – plătibilă parţial de către angajator, parţial de către Casa de asigurare de sănătate, astfel încât indemnizaţia este egală cu media salarială pe ultimele 3 luni anterioare naşterii.

Mamele care au lucrat, dar au întrerupt în timpul sarcinii relaţiile de muncă sau care lucrează cu mini-job nu beneficiază de indemnizaţia de maternitate în cuantum întreg, în acest caz beneficiind de o sumă pauşală în cuantum de 210 Euro pentru toată perioada.

PROTECŢIA ÎMPOTRIVA CONCEDIERII

O angajată însărcinată nu poate fi concediată în condiţii normale, intervalul acestei protecţii decurge de la momentul sarcinii şi 4 luni după naşterea copilului, concedierea unei angajate in această situaţie putând fi făcută doar în cazuri excepţionale şi cu aprobarea prealabilă a autorităţilor (ex. falimentul firmei, motive disciplinare). Angajatei în cauză îi este permisă încheierea relaţiilor de muncă din proprie iniţiativă, cu respectarea prevederilor contractuale şi legale privind perioada de preaviz.

Perioada de protecţie împotriva concedierii se prelungeşte în cazul în care angajata în cauză optează pentru concediu de creştere a copilului, perioada de protecţie prelungindu-se până la încheierea perioadei de concediu – Elternzeit. În această situaţie, dacă angajata doreşte încheierea relaţiilor de muncă din proprie iniţiativă, atunci poate face acest lucru cu minim 3 luni înainte de încheierea perioadei de Elternzeit (nemaifiind necesară prezenţa la muncă efectiv în perioada de preaviz).

PROTECŢIA LA LOCUL DE MUNCĂ

La locul de muncă angajata însărcinată are dreptul să fie protejată, ea si copilul acesteia, de orice risc ce le poate afecta sănătatea şi siguranţa. Angajatorul este obligat să se asigure de aceste lucru, îmbunătăţind condiţiile de muncă şi luând măsuri de precauţie pentru a preveni orice incident. Ex: dacă prin natura postului, munca se desfăşoară în picioare, angajatorul trebuie sa pună la dispoziţie un loc unde angajata însărcinată se poate odihni periodic.

Există dese situaţii în care viitoarei mamă îi este interzis să mai continue activitatea. Legea privind protecţia maternităţii enumeră un set minimal de munci interzise a fi desfăşurate:

Din prima lună de sarcină:

• muncă fizică intensă;
• expunerea la noxe, diferite substanţe toxice, radiaţii, praf, gaze, vapori, căldură, frig, vibraţii sau zgomot;
• foarte important: este interzis să desfăşoare orice fel de munca NORMATĂ,  înţelegând prin aceasta muncă în care plata este dependentă volumul de muncă efectuat;
• muncă pe linii de asamblare;
• muncă ce presupune transportul periodic a greutăţilor mai mari de 5 Kg sau transportul ocazional a unor greutăţi peste 10kg, fără ajutor mecanic;
• muncă ce presupune mişcări de aplecare şi ridicare periodice;
• muncă în poziţii incomode (ghemuit, aplecat, îndoit);
• muncă expusă la boli profesionale;
• muncă mai mult de 8 ore şi jumătate zilnic, 90 de ore în 2 săptămâni consecutive;
• muncă în program de noapte – este interzis lucrul între orele 20:00 – 06:00;
• lucrul duminica şi sărbătorile legale.

După a 3-a lună de sarcină:

În mod normal nu este permisă conducerea unui mijloc de transport, începând cu luna a 3-a de sarcină (taxi, agent vânzări, în general locuri de muncă ce presupun minim jumătate din timp a fi necesar pentru conducerea unui mijloc de transport).

După luna a 5-a de sarcină:

Este interzisă desfăşurarea de activităţi ce presupune a sta în picioare mai mult de 4 ore decât dacă există posibilitatea efectuării unor pauze.

La toate aceste restricţii se adaugă orice situaţie constatată ce poate periclita sănătatea mamei şi a copilului.

În urma analizei acestor riscuri, medicul poate elibera angajatei însărcinate un document prin care se interzice desfăşurarea activităţii – Beschäftigungsverbot, angajata în cauză urmând a primi salariul integral, plătibil direct de angajator. Dacă acest lucru nu este recomandat totuşi de medic, pentru prevenirea şi combaterea riscurilor, angajatorul trebui să redistribuie angajata în cauză pe altă poziţie, păstrând acelaşi salariu.

De reţinut: În orice situaţie, angajata însărcinată are obligaţia de a informa în scris, ataşând o dovadă medicală, angajatorul asupra situaţiei, asigurându-şi astfel protecţia la locul de muncă.

În cazul unei concedieri, angajata în cauză are la dispoziţie 2 săptămâni să prezinte angajatorului dovada medicală a sarcinii, în acest timp decizia de concediere fiind anulată.

Alegerea clinicii pentru naştere

Viitoarea mămică are în acest moment rezolvată problema asigurării medicale, are un medic ginecolog specialist ce îi urmăreşte sarcina, iar dacă este salariată, are deja rezolvate problemele legate de locul de muncă şi relaţiile cu angajatorul. Ce urmează?

Sarcina evoluează bine, viitorii părinţi sunt aproape gata cu pregătirile, se apropie data probabilă a naşterii. E momentul ca viitorii părinţi să aleagă clinica unde va avea loc naşterea.

Nu există obligaţia de a alege o clinică anume funcţie de locul de domiciliu. Structura sistemului medical german permite beneficiarului de servicii, implicit „ordonatorul” banilor, adică viitoarei mame, să aleagă clinica unde va dori să nască. Nu trebuie obligatoriu ca locul unde va avea loc naşterea să fie cea mai apropiată clinică faţă de casă, viitorii părinţi vor alege după bunul plac, funcţie de condiţiile şi serviciile oferite ce se pliază cel mai bine pentru ei.

Ce le recomandăm în acest moment viitorilor părinţi? Cam cu 2-3 luni înainte de naştere e timpul să selecteze 2-3 clinici medicale şi să urmărească programul de vizitare a lor. Cel puţin lunar maternităţile din acest clinici organizează programe de vizitare, în care îşi prezintă oferta de servicii viitorilor părinţi.

Vizitaţi-le! Veţi observa o diferenţă de servicii între ele: poate unele vă oferă o cameră separată pentru persoanele care nu vorbesc germana, altele oferă şi posibilitatea de cazare a viitorului tată în acea cameră, poate în unele clinici veţi găsi personal medical vorbitor de limba română. Dacă tatăl va dori să asiste la naştere, verificaţi condiţiile şi politica clinicilor în această privinţă! Totul este posibil! Acum e momentul să alegeţi!

După ce v-aţi decis asupra locului naşterii, contactaţi clinica respectivă şi stabiliţi o programare pentru o discuţie cu reprezentanţii clinicii! În cadrul acestei înscrieri se vor face diverse formalităţi administrative (formulare, verificarea documentelor), dar şi medicale (verificarea istoricului medical, chiar un control de rutină, analize) mergând până la programarea efectivă a operaţiei de cezariană, dacă este cazul.

Contactarea moaşei

Asigurarea medicală germană oferă în serviciile pentru viitoare mame posibilitatea de asistenţă specializată din partea unei moaşe – Hebamme. Moaşa specializată are statut special în Germania, similar cu a lucrătorilor independenţi, şi poate oferi asistenţă atât pe perioada sarcinii cât şi în primele săptămâni după naştere. Vorbim de asistenţă medicală primară, exerciţii şi sfaturi de îngrijire, tot ce este nevoie pentru noua mamă.

Din păcate lista moaşelor nu este prea mare, în special în oraşele mari, de aceea este nevoie, dacă intenţionaţi să apelaţi la serviciile acesteia, să contactaţi din timp, 3-4 luni înainte de naştere, o moaşă. De asemenea, este recomandat să consultaţi casa de asigurare medicală pentru a verifica ce servicii vor fi decontate de aceasta.

Deoarece în multe zone există şi moaşte vorbitoare de limba română, este un real ajutor în special pentru familiile aflate la primul copil.

Indemnizaţia de maternitate – Mutterschaftsgeld

Indemnizaţia de maternitate se plăteşte corespunzător perioadei cuprinse în intervalul înainte cu 6 săptămâni înainte de naştere – 8 săptămâni după naştere.

Cine beneficiază de această plată?

De această plată beneficiază viitoarele mame pentru care, la începutul perioadei de şase săptămâni de protecţie înainte de naştere există un raport de muncă (inclusiv mini-job). De asemenea, beneficiare a indemnizaţiei sunt şi viitoarele mame a căror relaţii de muncă au fost întrerupte în timpul sarcinii (fie cu aprobarea autorităţilor competente, în cazul concedierii, fie în cazul contractelor pe perioadă determinată care s-au încheiat de drept).(Socinpedia-copilul roman in germania)

Instituţia ce se ocupă cu administrarea drepturilor pentru indemnizaţia de maternitate este Bundesversicherungsamt. În cazul mamelor care au încă relaţii de muncă active, acestea se adresează pentru indemnizaţia de maternitate direct casei de asigurare de sănătate.

Cuantumul indemnizaţiei de maternitate este egal cu media veniturilor realizate în ultimele 3 luni.

Important: pentru mamele a căror relaţii de muncă au încetat pe parcursul sarcinii sau pentru cele ce au lucrat doar cu mini-job, cuantumul plăţii este de doar 210 euro pauşal, plătibili de către Bundesversicherungsamt.

 Înregistrarea naşterii

Aţi devenit proaspeţi părinţi – felicitări! Dacă pentru mamă urmează o perioadă dedicată exclusiv copilului, pentru tată începe acum o perioadă de traversare a unor proceduri birocratice necesare odată cu venirea pe lume a noului membru al familiei.

Primul pas în acest „turneu” administrativ îl reprezintă înregistrarea naşterii. Pe baza actelor de identitate, a certificatelor de naştere şi a certificatului de căsătorie, trebuie să vă prezentaţi la biroul de naşteri pentru a înregistra naşterea. Acum e momentul să fiţi hotărât în privinţa numelui copilului.

Sperăm că aţi luat în seamă sfaturile noastre din capitolele anterioare şi în acest moment sunteţi în posesia certificatelor de naştere şi a certificatului de căsătorie în noul format, internaţional, în limbile română, engleză şi franceză. Dacă nu, atunci acum veţi realiza importanţa sfatului dat de care nu aţi ţinut cont, deoarece aceste documente vă vor fi solicitate în momentul solicitării înscrierii naşterii.

Biroul de înregistrare naşteri se află fie în cadrul primăriei, fie chiar în cadrul clinicii medicale (da, majoritatea clinicilor mari au aşa ceva). Aici depuneţi documentaţia, iar în aproximativ 10 zile puteţi merge pentru a ridica actele de atestare ale naşterii, anume certificatul de naştere german – Geburtsurkunde.

Important: la biroul de naşteri solicitaţi eliberarea unui extras multilingv după certificatul de naştere, aceasta deoarece scăpaţi ulterior de chinul traducerii şi apostilării când va veni momentul înregistrării naşterii în registrele de stare civilă româneşti.

Odată cu certificatul de naştere german, veţi primi şi 3 adeverinţe:

• adeverinţă de certificare a naşterii pentru dosarul de alocaţie;
• adeverinţă de certificare a naşterii pentru dosarul de îndemnizaţie de creştere a copilului;
• adeverinţă de certificare a naşterii folositoare pentru casa de asigurări de sănătate;

Aceste adeverinţe vor fi folositoare în îndeplinirea formalităţilor ulterioare. Prima dintre formalităţi ce trebuie îndeplinită este asigurarea medicală a noului născut. Pentru aceasta, părinţii se vor adresa casei de asigurări de sănătate şi vor solicita înscrierea ca aparţinător fie pe asigurarea medicală a mamei, fie pe cea a tatălui.

Mai departe tatăl va da piept cu statul român! Nou născutul este cetăţean român, dar din punct de vedere juridic acesta nu există pentru statul român. De aceea, părinţii vor trebui să declare naşterea în registrele de stare civilă româneşti şi copilului i se va aloca un cod numeric personal – are loc transcrierea naşterii, temă tratată anterior în această lucrare. Această acţiune poate avea loc fie la unul din consulatele româneşti din Germania, fie în ţară, la primăria localităţii unde îşi au domiciliul părinţii.

O altă temă de maxim interes pentru tinerii părinţi este cea  a documentului de călătorie pentru copii. Copilul este înregistrat în Germania, cât timp locuieşte pe teritoriul Germaniei nu are nevoie de document suplimentar. Dar în momentul în care intervine tema unei călătorii în străinătate, chiar doar şi până în Austria sau Italia (veţi spune ca între Germania şi aceste ţări nu există control vamal fizic) copilul va avea nevoie, ca orice alt cetăţean, de un document de călătorie. Acesta poate fi, în cazul minorilor, doar paşaportul sau titlul de călătorie (în cazul întoarcerii în România), certificatul de naştere, de orice formă ar fi acesta, nu este document de călătorie oficial. De aceea este bine să vă îngrijiţi din timp de formalităţile necesare obţinerii acestuia.

Medicul Pediatru

Fie că vorbim de copii născuţi pe teritoriul Germaniei, fie că vorbim de copii mutaţi în Germania ulterior, pentru ambii este nevoie să păstraţi legătura cu un medic pediatru care să urmărească îndeaproape creşterea şi dezvoltarea copilului.

Este foarte important să găsiţi pentru copiii dumneavoastră un medic pediatru la care să mergeţi periodic şi ori de câte ori intervin probleme medicale şi, în special, pentru a îndeplini formalităţile medicale necesare pentru copii, deoarece evoluţia şi integrarea ulterioară în societate, precum şi acordarea unor drepturi de natură financiară pentru copii, fiind condiţionate de urmărirea procedurilor de control periodic de dezvoltare a copiilor şi / sau de programul de vaccinări.

Pentru nou născuţii din Germania, la ieşirea din spital li se va înmâna un carnet de vaccinări, pe care sunt înscrise şi datele aproximative ale vaccinărilor ulterioare. Dar ce vor face copiii din România? Din păcate în România încă nu se eliberează certificate de vaccinări internaţionale, ci doar un mic carneţel fără valoare! De aceea este recomandat ca la prima vizită la pediatrul german să solicitaţi transcrierea datelor din certificatul de vaccinări românesc într-un carnet de tip internaţional. Important de reţinut faptul că majoritatea medicilor pediatri nu solicită traducerea conţinutului acelui carnet, transcrierea făcându-se pe baza denumirii în limba latină a vaccinurilor făcute.

Alt aspect important pentru părinţii din Germania sunt controalele periodice, aşa numitele U-Untersuchungen. Aceste controale sunt U1, U2…U11, J1 şi J2, funcţie de vârsta copilului. De reţinut încă o dată că pot exista condiţionări pentru efectuarea acestor controale, în ceea ce priveşte integrarea copilului (creşă, grădiniţă, şcoală), precum şi în cazul acordării diverselor beneficii pentru copii.

Datorita necunosterii perfecte a limbii germane, o mama de origine romana va avea dificultati de explicatii si intelegere cu doctorul pediatru din Germania. Tocmai de aceea, am elaborat o harta si un tabel cu toti medicii ginecologici si pediatri din Deutschland oferindu-va astfel posibilitatea sa alegeti doctorul care este cel mai apropiat de resedinta dvs. Lista si harta se gasesc aici.

 

Asigurarea de pensie pentru creşterea copiilor – Rentenversicherungspflicht wegen Kindererziehung

Una din facilităţile importante oferită de guvernul German ca şi sprijin pentru creşterea şi educaţia copiilor o reprezintă drepturile de asigurare de pensie pentru părinţii care au întrerupt relaţiile de muncă, pentru a se dedica creşterii copiilor. Această facilitate se acordă chiar daca persoana în cauză nu a fost asigurată anterior în sistemul public de pensii.

Important: Pentru educaţia şi creşterea copilului, guvernul german oferă mai multe facilitaţi părinţilor. Una dintre cele mai importante este asigurarea în sistemul public de pensii pentru o perioadă de 36 de luni de la naşterea copilului. Mai precis, părintelui care se ocupa nemijlocit de cresterea copilului îi sunt plătite din fonduri guvernamentale, contribuţiile personale la fondul de pensii. Asadar, părintele stă acasă, creşte copilul, iar guvernul german îi plateşte contribuţia la pensie ca şi cum persoana respectivă  ar merge la lucru în acest timp. Important este şi cuantumul acestei contribuţii care este destul de mare pentru un cetăţean roman, contribuţia fiind calculată la nivelul unui venit lunar brut egal cu media veniturilor brute a tuturor persoanelor asigurate în sistemul public de pensii (pentru anul 2013 contribuţiile pentru această facilitate se plătesc raportat la un venit brut lunar de 2800 de Euro – aceasta sumă se actualizează anual).

De această facilitate poate beneficia fie mama copilului, fie tatăl acestuia, condiţia principală fiind ca beneficiarul să fie persoana ce se ocupă efectiv de creşterea copilului.

Atenţie: Contribuţiile se pot plăti retroactiv pe o perioadă de maxim 2 luni anterior depunerii cererii!

Deoarece site-ul casei de pensii www.deutsche-rentenversicherung-bund.de este foarte sărac în informaţii cu privire la această facilitate, în continuare puteţi găsi câteva informaţii suplimentare:

Persoane asigurate. Beneficiarii sunt fie mamele fie taţii copiilor, atât timp cât acesta este persoana ce se ocupă de creşterea copilului, de obicei în interiorul Republicii Federale Germane.

Persoanele fără rezidenţă permanentă (ex. persoanele aflate în timpul derulării procedurilor de obţinere a azilului politic) nu pot beneficia de această facilitate.

Pot beneficia de această facilitate inclusiv părinţii adoptivi ai copilului, inclusiv partenerul înregistrat al unui părinte.

De asemenea, nu există restricţii privind naţionalitatea persoanei în cauză iar copilul şi părintele în cauză trebuie să locuiască în Germania (se acceptă, în anumite condiţii, ca aceştia să locuiască în altă ţară UE). Se acceptă creşterea copilului în străinătate dacă persoana beneficiară locuieşte împreună cu copilul iar celalalt părinte se angajează în acel stat în timpul perioadei de 3 ani de creştere a copilului sau în perioada imediat anterioară naşterii copilului. Un aspect foarte important pentru familiile din România, în care taţii sunt plecaţi la lucru în străinătate.

Creşterea copilului. Plata contribuţiilor la sistemul de pensii este condiţionată de faptul ca părintele beneficiar să fie cel ce se ocupă de creşterea copilului, implicit aceştia trebuie să locuiască împreună. În cazul în care copilul nu locuieşte împreună cu părintele beneficiar (ex. copilul locuieşte cu bunicii) atunci părintele beneficiar trebuie să demonstreze implicarea reală a acestuia în creşterea şi educarea copilului (transferul de bani şi concediu petrecut împreună nu sunt considerate a fi suficiente în acest caz).

Stabilirea beneficiarului. Beneficiar al acestei facilităţi este părintele ce se ocupă de creşterea copilului. În cazul în care ambii părinţi se ocupă de creşterea copilului, celalalt părinte trebuie să îşi dea acordul pentru ca celalalt să beneficieze de această facilitate, în caz contrar mama este considerată beneficiar implicit.

Scopul şi durata asigurării. Durata asigurării este de 36 de luni din momentul naşterii copilului. În cazul în care în această perioadă persoana beneficiară are în grijă mai mulţi copii, perioada de asigurare se extinde cu numărul de luni în care au fost în îngrijire mai mulţi copii (de ex. în cazul naşterilor gemelare, perioada de asigurare este de 72 de luni).

Pentru această perioadă, părintele asigurat este asimilat în sistemul public de pensii ca şi cum ar lucra, având un venit egal cu media veniturilor brute a tuturor persoanelor asigurate în sistem. Veniturile suplimentare ale persoanei asigurate (asigurări de pensii private, muncă, etc) se cumulează la calculul contribuţiilor la sistemul de pensii.

Persoanele detaşate în Germania precum şi persoanele ce fac subiectul Convenţiei de la Viena nu fac obiectul acestei asigurări.

Indemnizaţia de maternitate – Elterngeld

Unul din drepturile esenţiale ale viitorilor părinţi o reprezintă compensarea veniturilor pentru persoanele care au renunţat la o activitate salarială pentru a se dedica creşterii şi educării copiilor. Spunem că este dreptul părinţilor deoarece legislaţia germană, cea europeană în general, tratează mama şi tatăl unui copil în mod egal, de aceleaşi drepturi putând beneficia oricare dintre aceştia. O diferenţă enormă faţă de statul român, unde tatăl copilului nu are niciun drept, nici măcar acela de a fi internat cu copilul în spital atunci când se ajunge în astfel de situaţii.(Socinpedia-copilul roman in germania)

Compensarea veniturilor pentru părinţii aflaţi în perioada de creştere a copiilor – Elternzeit – este materializată prin acordarea  indemnizaţiei de creştere a copilului – Elterngeld. Trebuie făcută diferenţa între indemnizaţia de creştere a copilului şi indemnizaţia de maternitate – Mutterschaftsgeld, acesta din urmă fiind dreptul exclusiv al mamei (în mod evident, mama a născut, dânsa are nevoie de perioada aceasta pentru refacerea fizică şi psihică în urma naşterii).

Dreptul la indemnizaţia de creştere a copilului o au părinţii copilului născut pe teritoriul Germaniei sau al oricărui stat al Uniunii Europene, care locuiesc pe teritoriul Germaniei şi au acelaşi domiciliu cu copilul. Conditia domiciliului comun este necesara pentru a demonstra efectiv perioada de creştere şi îngrijire a copilului.

Am văzut deci faptul că oricare dintre părinţi poate beneficia de această indemnizaţie. Dar pe ce perioadă?

Standard, dreptul de indemnizaţie se împarte între cei doi părinţi în perioade de 12 plus 2 luni, mai precis un părinte are dreptul la 12 luni, iar celălalt la 2 luni. Aceste perioade pot fi combinate după bunul plac şi nevoile familiei, astfel încât se poate ajunge la situaţii în care mama are 4 luni, iar celălalt părinte la 10 luni, ambii câte 7 luni, etc.

De reţinut este faptul că aceste perioade nu sunt obligatorii, oricare dintre părinţi putând renunţa la acest drept fără ca celălalt părinte să poată beneficia de el.

Exemplu: O tânără familie decide, din motive financiare, ca soţul să renunţe la indemnizaţia de maternitate. În acest caz mama va beneficia de o perioadă de indemnizaţie de 12 luni, cele 2 luni minime pentru tatăl, care tocmai a renunţat la acest drept, neputând fi luate în plus de către dânsa.

Singura situaţie în care unul dintre părinţi are dreptul la concediul integral de 14 luni este cazul familiilor monoparentale şi nu ne referim aici la persoane ce trăiesc împreună necăsătoriţi, ci la situaţii în care mama sau tatăl nu locuiesc împreună cu celălalt părinte al copilului.

Cuantumul indemnizaţiei de maternitate este calculat funcţie de veniturile impozabile realizate în ultimele 12 luni anterioare naşterii – venituri impozabile, nefiind luate în calcul de ex. ajutoarele de şomaj, alte tipuri de ajutoare sociale, concedii medicale. Acest cuantum este stabilit astfel:

• aproximativ 65% din media venitului net din ultimele 12 luni anterioare naşterii. Este un calcul grosier, dar cu o marjă destul de bună de aproximare: din media venitului brut se scad 21% contribuţii sociale apoi se deduce o sumă pauşală pentru impozit. Din ce rămâne, 65% reprezintă indemnizaţia de maternitate;
• pentru sumele rezultate anterior mai mici de 1000 de euro, se adaugă un supliment de 0,1% pentru fiecare 2 euro mai puţin faţă de limita de 1000 euro.

Exemplu: venitul mediu net realizat în ultimele 12 luni este de 800 de euro. Diferenţa dintre limita de 1000 euro şi media realizată este de 200 euro, adică de 100 de ori câte 2 euro mai puţin faţă de limită, existând o bonificaţie de 100*0.1, anume 10%.  Indemnizaţia de creştere a copilului rezultată în acest caz va fi de 65% + 10% din 800 euro, anume 600 de euro.

• Pentru persoanele ce nu au realizat venituri impozabile în Germania anterior naşterii sau media rezultată din calculul după formula de mai sus este mai mică de 300 de euro, se acordă alocaţia în cuantum de 300 de euro, acesta fiind suma minimă acordată cu titlu de Elterngeld, indiferent de situaţia lucrativă anterioară.
• Cuantumul maxim de acordare a îndemnizaţiei de creştere a copilului este limitat la 1800 de euro, aceasta fiind suma maximă ce poate fi primită.
• Pentru persoanele care au în îngrijire alţi copii (un copil în vârstă de până la 3 ani sau 2 copii în vârstă de până la 6 ani) se acordă o bonificaţie (Geschwisterbonus) în cuantum de 10% din suma acordată ca şi îndemnizaţie de maternitate, dar nu mai puţin de 75 de euro.

Exemplu: o persoană care nu a lucrat în Germania anterior naşterii şi care are în îngrijire un copil cu vârsta mai mică de 3 ani, va primi Geschwisterbonus 75 de euro lunar, indemnizaţia totală fiind de 375 euro lunar.

Geschwisterbonus se plăteşte doar pentru lunile pentru care sunt îndeplinite toate condiţiile, fiind oprit în momentul în care ceilalţi copii nu mai îndeplinesc condiţiile de vârstă stabilite de lege.

Este foarte important de menţionat faptul că unei persoane aflate în plata cu indemnizaţie de creştere a copilului îi este permis să lucreze, dar doar cu normă parţială şi doar dacă se îndeplinesc următoarele condiţii minime:

• Programul de lucru între 15 şi 30 de ore săptămânal.
• Angajatul are minim 6 luni vechime în firmă iar angajatorul are minim 10 angajaţi.

Veniturile realizate din lucru parţial în timpul indemnizaţiei de maternitate vor fi luate în calcul, cuantumul Elterngeld-ului fiind ajustat funcţie de veniturile suplimentare realizate.

De menţionat că şi pentru lucrătorii independenţi se acordă acest supliment, diferenţa fiind faptul că pentru aceştia nu se iau în calcul veniturile impozabile realizate în ultimele 12 luni anterioare naşterii, ci veniturile realizate în ultimul an fiscal, acest lucru deoarece doar aceste venituri pot fi certificate fiscal.

Alocaţia pentru copii – Kindergeld

Studiile recente au relevat faptul că peste 3, 5 milioane de copii români au cel puţin unul dintre părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Cei mai mulţi copii aflaţi în această situaţie sunt din zona Moldovei (aproximativ 800.000), Munteniei (545.000), Olteniei si Transilvaniei (câte 350.000). Se pune problema: ”Câţi dintre aceşti părinţi lucrează în Germania?” După ultimele estimări numărul părinţilor care lucrează cu forme legale în Germania se apropie de 600.000, ocupând al treilea loc in clasament după Italia si Spania.

Aşadar problema pe care o tratăm acum priveşte vreo 500.000-600.000 de copii români a caror părinţi lucrează legal în Germania. Ce a făcut Uniunea Europeană pentru aceşti copii? A emis o Directivă aplicată prin Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1408/1971, prin care stabilea că alocaţia europeană pentru copii este o formă de ajutor familial pentru asigurarea unui trai corespunzător tuturor copiilor născuţi în Uniunea Europeană. Potrivit prevederilor acestui regulament, fiecare stat U.E., în funcţie pe posibilităţile proprii, va acorda o alocaţie pentru copiii care sunt în întreţinerea angajaţilor de pe teritoriul său. Regulamentul datează din 1971, dar romanii beneficiază de prevederile lui din 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeana.

Sunt 2 aspecte importante de discutat aici. Primul este ca unul (cel puţin) dintre părinţii copilului trebuie să lucreze cu forme legale în Germania (Italia, Spania, etc), iar, al doilea, că respectivul cetăţean român poate obţine această alocaţie atât pentru copilul său care trăieşte în Germania, cât şi pentru copilul sau copiii săi care trăiesc în România.

Legea germană stabileşte, în general, dreptul la beneficii suplimentare pentru copii ca fiind condiţionat de implicarea efectivă în creşterea şi îngrijirea copiilor. De aceea, conform legislaţiei germane, beneficiarii direcţi ai acestor drepturi nu sunt implicit părinţii, ci persoanele care se ocupă zi de zi de îngrijirea copiilor. A fi părinte plecat la muncă nu este o condiţie suficientă pentru primirea alocaţiei, implicarea strict financiară în creşterea copilului şi vizitele periodice în vacanţe nefiind considerate suficiente pentru a avea acest drept.

De aceea, din punct de vedere al eligibilităţii pentru alocaţia germană, distingem 2 cazuri:

• familia locuieşte integral în Germania: în acest caz părinţii pot primi alocaţia germană, desigur, cu respectarea celorlalte criterii de eligibilitate.
• copilul locuieşte în România sau alt stat membru UE; in acest caz, acordarea alocaţiei este condiţionată de faptul ca cel puţin unul din părinţi să locuiască împreună cu copilul.

Asadar, conform principiilor enunţate se poate primi alocaţie în cazul în care cel puţin unul dintre părinţi locuieşte împreună cu copilul. Deci în cazurile în care ambii părinţi sunt plecaţi în Germania, iar copilul este în grija unei terţe persoane (bunici, alte rude) atunci părinţii nu au dreptul la alocaţie, conform legislaţiei germane persoana care are în îngrijire copilul – bunicii, alte rude – fiind îndreptăţită a primi alocaţie. Desigur, aceasta numai dacă respectiva terţă persoană îndeplineşte celelalte criterii de acordare a alocaţiei. Nimeni nu trebuie să spere că bunicii vor primi alocaţia din Germania, cât timp nu există nicio legătură între aceştia şi statul German.

Singurele cazuri în care se acceptă ca domiciliul copilului să nu fie acelaşi cu domiciliul părinţilor din Germania şi totuşi să se primească alocaţia, este acela în care copilul urmează cursurile unei instituţii de studii superioare. În cazul celorlalte niveluri de studiu condiţiile sunt mai restrictive, fiind acceptate doar cazurile de licee vocaţionale speciale, ca justificare pentru lipsa copilului din cadrul familiei.

Dar tot conform principiilor enunţate, se poate primi alocaţie pentru orice copil aflat în îngrijire, nu doar pentru copiii naturali. Aceleaşi drepturi se acordă şi în cazul copiilor adoptaţi, copii aflaţi în îngrijire.

În ceea ce priveşte dreptul la alocaţia germană, distingem 2 situaţii:

Părinţii locuiesc în Germania, copilul născut în Germania

În această situaţie, procesul de solicitare şi obţinere a alocaţiei este unul fără prea mari complicaţii birocratice. Singura condiţionare în obţinerea alocaţiei în acest caz o reprezintă dreptul de şedere în Germania, nefiind nicio problemă din punct de vedere legal în cazul familiilor în care cel puţin unul dintre părinţi este implicat în relaţii de muncă sau este autorizat ca lucrător independent.

Condiţia principală de acordare a alocaţiei este ca solicitantul să fie supus integral impozitării pe venit în Germania, mai pe scurt fie lucrează pe teritoriul Germaniei fie locuieşte de mai bine de 6 luni în Germania, intervenind după acest timp mutarea domiciliului fiscal a persoanei respective în Germania, veniturile sale globale fiind supuse impozitării în noul stat gazdă – Germania.

În cazul familiilor ce locuiesc pe teritoriul Germaniei şi a cărui copil s-a născut în Germania, situaţia este simplă, deoarece este clar faptul că nu s-au obţinut pentru copil beneficii financiare echivalente din alt stat, neexistând obligaţia de a demonstra cuantumul beneficiilor primite precum şi dovada stopării acestor beneficii din alte state. Cu alte cuvinte, solicitarea drepturilor este una facilă, de scurtă durată, aprobarea efectivă fiind făcută de către instituţia competentă – Familienkasse (echivalentul Agenţiilor Judeţene pentru Prestaţii Sociale din România) în câteva săptămâni de la trimiterea documentaţiei.

Cel puţin unul dintre părinţi sau copilul locuiesc în România sau alt stat UE

Aceasta este o situaţie mai complicată din punct de vedere legal, deoarece intervine problema conflictului de beneficii similare între cele 2 state membre ale Uniunii Europene: Germania şi statul de domiciliu a copilului sau părintelui care nu locuieşte în Germania.

În acest caz ţinem să menţionăm de la început că alocaţia se obţine destul de greu, dar, în final, se obţine. Dar diferenţa dintre alocaţia oferită de statul german ( 219 euro) şi statul român ( 44 euro) este atăt de mare încât se justifică pe deplin eforturile depuse pentru obţinerea ei. Până la urmă vorbim de câteva mii de euro, pe care un cetăţean român îi poate obţine dacă înmulţim numărul de copii cu numărul de luni şi cu suma încasată.

În situaţiile în care, pentru acelaşi copil, există 2 ţări membre ale Uniunii Europene în care se pot obţine, pentru acelaşi copil, beneficii similare, cadrul legal ce reglementează alocaţia la nivelul Uniunii Europene prevede principiul diferenţei, anume pentru copilul în cauză părinţii pot primi beneficiile în cuantumul cel mai favorabil dintre cele 2 ţări, fie plătibil integral în ţara ce oferă beneficiile cele mai favorabile, fie plătind diferenţa faţă de beneficiile plătite de celălalt stat.

Deci în situaţia în care în România se primeşte alocaţia pentru copil în cuantum de 214 lei (aproximativ 44 Euro), statul german va compensa diferenţa până la 219 euro, plătind 175 de euro pentru fiecare lună.

În acest caz procedura de aplicare pentru alocaţie este una anevoioasă, dosarul de aplicare este unul consistent, cu acte doveditoare a situaţiei lucrative şi locative atât din România cât şi din Germania şi în special cu demonstrarea situaţiei beneficiilor similare obţinute în România, precum şi a stopării acestora.

Punctul de plecare al aplicării îl reprezintă completarea şi obţinerea a două formulare europene:

• formularul E411 – cererea de informaţii privind dreptul la prestaţiile familiale în statul de reşedinţă al familiei: prin acest document se certifică beneficiile similare încasate în România, precum şi stoparea alocaţiei în România. Statul German va achita diferenţa de la alocaţia română până la cei 184 de euro, urmând ca din data stopării alocaţiei româneşti să plătească integral în Germania cei 184 de euro.
• formularul E 401 – atestat privind componenţa familiei în vederea acordării prestaţiilor familiale. Acest document certifică componenţa structurii familiale în România şi este necesar pentru a demonstra faptul că unul dintre părinţi are în grijă creşterea de zi cu zi a acestuia, condiţie îndeplinită prin domiciliul comun al acestora.

Formularele arată la fel şi în limba română şi în limba germană, au statut de formulare europene, implicit nu trebuie îndeplinite formalităţi suplimentare de traducere, apostilare, etc. pentru folosirea acestora la autorităţi.

Din păcate, foarte puţini părinţi români care lucrează legal într-un stat al Uniunii Europene, altul decât România, ştiu de aceste formulare.

Sa vedem acum care sunt persoanele care pot solicita alocaţia europeana pentru copii:

• salariaţii sau persoanele care desfăşoară activităţi independente;
• persoanele aflate în şomaj ca urmare a unei activităţi salariale sau independente desfăşurate în Germania;
• titularii de pensii din sistemul german care au copii în îngrijire;
• membrii de familie ai persoanelor mai sus menţionate.
• persoanele supuse integral impozitării pe venit în Germania.

Daca aparţineţi acestor categorii de persoane atunci aveţi dreptul la alocaţia pentru copii care incepind cu 1 ianuarie 2021 este de  :

– pentru primul si al doilea copil: 219 euro
– pentru al treilea copil: 235 euro
– de la al patrulea copil si urmatorii : 250 euro

Astfel, o familie cu 4 copii poate primi lunar, de exemplu:  (2 x 219 €) + (1×235 €) + (1×250 €) = 923 € .

Mai trebuie menţionat că ordinea copiilor este ordinea cronologică a naşterilor, astfel încât cel mai în vârstă copil este întotdeauna primul copil. Când, din motive diferite, un copil dispare din ordinea eligibilă stabilită iniţial, ceilalţi avansează câte o poziţie în noua ordine cronologică.

Dreptul la alocaţie se poate solicita şi retroactiv, pe o perioadă maximă de 6 luni, cu îndeplinirea celorlalte condiţii de eligibilitate.

Dreptul la alocaţie este acordat pentru copiii în vârstă de până la 18 ani, vârsta eligibilităţii crescând până la 25 de ani în cazul în care copilul urmează o formă de învăţământ sau are o formă de dizabilitate.

Acum, fiindcă am văzut cum arata formularele, am dedus din instrucţiunile lor cum se completează  si am văzut şi cuantumul alocaţiei, să vedem împreună care sunt situaţiile în care copilul Dvs. poate primi o alocaţie europeană.

Situaţia 1. Copilul are domiciliul în România, vârsta lui este mai mică de 2 ani, mama stă acasă în România şi tatăl munceşte în Germania. În momentul în care s-a născut copilul, familia lui a făcut toate demersurile necesare pentru obţinerea indemnizaţiei pentru creşterea copilului care, conform legislaţiei româneşti actuale, este de cel puţin 600 de lei. În plus există o alocaţie de stat pentru copii de 214 de lei.  Suma de 814 lei fiind mai mare decât cuantumul unei alocaţii germane, nu se mai pune problema suplimentării ei de către Germania, statul în care munceşte tatăl copilului. Aşadar încasaţi ajutorul acordat de statul român şi aşteptaţi ca minorul  să împlinească 2 ani.

Situaţia 2. Copilul are domiciliul în România, vârsta lui este mai mare de 2 ani, un părinte îşi desfăşoară activitatea în Romania, iar celălalt în Germania. După ce copilul a împlinit vârsta de 2 ani dispare indemnizaţia de 600 de lei  si singurul venit familial rămas este alocaţia de stat pentru copii, in suma de 214 lei, adică vreo 44 euro. În consecinţă, conform legislaţiei europene (art.73 din Regulamentul 1408/71), copilul va primi alocaţia de stat româneasca, la care se poate adăuga o sumă complementară de 175 de euro de către Germania, ţara unde îşi are locul de muncă si dreptul de şedere un părinte, care poate fi tata sau mama.

Situaţia 3. Copilul are domiciliul în Germania împreună cu părinţii lui, vârsta sa este mai mare de 2 ani şi cel puţin un părinte lucrează legal în Germania. În acest caz familia are dreptul la alocaţia germană în cuantum integral, de 219 euro.

Alocaţia în cazul muncitorilor detaşaţi

Un caz aparte îl reprezintă lucrătorii detaşaţi în Germania. În acest caz, unul dintre părinţi este angajat al unei firme din străinătate – în cazul nostru România, fiind detaşat pentru o anumită perioadă în Germania. În cazul detaşării va exista un contract de muncă german, impozitul pe venit fiind plătit în ţara unde se desfăşoară activitatea, anume Germania. Dar există două cazuri des întâlnite ale detaşării:

• detaşare cu plata contribuţiilor sociale în Germania: este cazul ideal, singura diferenţă faţă de un angajat normal al unei firme germane fiind durata limitată a contractului.
• detaşare cu formular A1: plata contribuţiilor sociale se face în ţara angajatorului principal, în speţă România.

Diferenţa dintre cele două situaţii se reflectă în dreptul la alocaţia germană. Conform directivelor europene, dreptul la alocaţia germană în situaţia lucrătorilor detaşaţi este garantat în cazul în care plata contribuţiilor sociale se face în Germania – practic lucrătorul detaşat are aceleaşi drepturi ca orice lucrător din Germania.

Situaţia este mai complicată în cazul lucrătorilor detaşaţi, cu plata contribuţiilor sociale în România. În mod normal, legea prevede faptul că în cazul unei astfel de detaşări pe o perioadă mai mică de 2 ani de zile, angajatul detaşat nu are dreptul la alocaţia germană. Aceasta deoarece responsabilitatea principală de plată a drepturilor sociale o are România, acolo plătindu-se contribuţiile sociale.

Dar apare un aspect important: Curtea Europeană de Justiţie a constatat în urma a numeroase plângeri înaintate de lucrători detaşaţi din diverse ţări membre ale Uniunii Europene, faptul că şi în cazul lucrătorilor detaşaţi, cu plata contribuţiilor sociale în statul principal de angajare, se poate primi alocaţia, în acest caz existând condiţionarea ca angajatul detaşat să fi fost supus integral impozitării pe venit în Germania.

Dar practica spune altceva. Din experienţa noastră, nu am întâlnit lucrător detaşat în Germania care să poată demonstra la orice moment calitatea sa avută în Germania. Mulţi dintre lucrători, majoritatea lucrători în industria cărnii sau în domeniul construcţiilor, nu primesc de la angajatorul din România niciun document care să ateste detaşarea sa, astfel încât, în momentul în care, din diverse motive, lucrătorul va da piept cu autorităţile germane, nu poate demonstra calitatea sa de lucrător detaşat. Majoritatea au maxim (nu şi în mod obligatoriu) înregistrarea domiciliului în Germania – Anmeldung. Motivele aceste situaţii sunt simple: cele două domenii, construcţii şi industria cărnii, sunt cunoscute ca fiind domenii cu risc de evaziune crescut, în care firmele principale angajatoare din cetateni români nu eliberează niciun document angajatului detaşat, tocmai pentru a lăsa cât mai puţine urme.

De aceea, în cazul lucrătorilor detaşaţi, obţinerea alocaţiei este anevoioasă, tocmai din această cauză a lipsei documentelor. De aceea, este recomandat ca pentru întocmirea dosarului de alocaţie să apelaţi la firme specializate care vor putea întocmi pentru dumneavoastră formalităţile necesare de obţinere a documentaţiei prin care se poate demonstra dreptul la alocaţie a lucrătorului detaşat.

Exemplu: Domnul Marcel V. lucrează ca angajat al unei firmei româneşti de construcţii, fiind detaşat în Germania din anul 2014 pe o perioadă de 10 luni anual, perioadă corespunzătoare sezonului de construcţii. Aflând despre dreptul la alocaţie pentru cei trei copii de acasă (suma în cauză ce o poate recupera retroactiv fiind de aproximativ 618 euro lunar pentru ultimele 6 luni retroactiv, în total peste 3600 Euro), domnul Marcel a trimis către instituţia competentă în acest caz, Familienkasse, documentele deţinute şi cererea sa pentru obţinerea alocaţiei. Dar din păcate documentele deţinute de dânsul se rezumau doar la un anmeldung în Germania, doar începând cu 2015, şi un Lohnsteuerbescheinigung (un fel de fişă fiscală anuală cuprinzând veniturile anuale realizate la angajator). În situaţia domnului Marcel se mai găsesc alte câteva zeci de colegi de ai dânsului, angajaţi ai aceleaşi firme româneşti, detaşaţi pe şantierele Germaniei.

În mod evident, cererea sa de alocaţie a fost respinsă, pe motiv de documentaţie incompletă. Practic domnul Marcel nu a putut demonstra nici calitatea sa de lucrător detaşat (în general lucrătorii detaşaţi nu primesc nici măcar acel contract de detaşare, obligatoriu în acest caz) nici şederea sa pe teritoriul Germaniei. Singura înregistrare a domiciliului în Germania era doar anmeldung-ul făcut cu 2 săptămâni înainte, pentru anul 2014. Insuficient!

O soluţie de compromis propusă de Familienkasse a fost ca domnul Marcel să solicite firmei angajatoare din România fişele fiscale de venit realizate în perioada detaşării. În mod evident firma a refuzat eliberarea acestor documente. Motivele nu are rost să le discutăm aici, dar în mod evident atunci când se refuză o certificare a unor plăţi, vorbim în mod clar de nereguli financiare. Nu e treaba noastră şi nici a domnului Marcel!

Soluţia în cazul domnului Marcel a fost aceea de a ne contacta pe noi pentru a încerca reconstituirea documentaţiei necesare probării dreptului său la alocaţia Germană. După nenumărate adrese schimbate cu instituţiile germane, vizite, formulare, adeverinţe, s-a reuşit într-un final reconstituirea perioadelor pentru care domnul Marcel a fost supus integral impozitării pe venit în Germania. Dosarul întocmit (în total cam de 1 centimetru grosime) a fost trimis către Familienkasse, a fost analizat, s-a trimis un răspuns afirmativ, domnul Marcel urmând a primi în următoarea perioadă alocaţia retroactivă pe ultimele 6 luni: peste 3.600 euro în total.

În mod evident există anumite costuri pentru întocmirea acestui dosar, dar rezultatele sunt pe măsură. Nu vă lăsaţi intimidaţi de angajatorii români care vă taie din faşă orice speranţă la alocaţia germană. Nu vă lăsaţi intimidaţi de angajatorii români atunci când aceştia trec la ameninţări atunci când le solicitaţi dovada detaşării în Germania. Tot acest efort merită, este dreptul dumneavoastră rezultat prin muncă!

Încă o situaţie des întâlnită în cazul firmelor româneşti ce detaşează lucrători în Germania este cazul în care lucrătorului nu i se eliberează nicio dovadă a detaşării, acesta este pus să semneze o procură în limba germană, iar cineva din firmă face toate aceste formalităţi şi încasează sumele cuvenite din alocaţia muncitorilor. Dacă vă aflaţi într-o astfel de situaţie vă recomandăm să reclamaţi imediat la poliţie, atât în România cât şi în Germania. Şi încă odată repetăm: nu semnaţi documente decât dacă aţi înţeles pe deplin ceea ce este scris în ele! E doar spre binele dumneavoastră!

Important de reţinut: Alocaţia germană pentru copii se sistează la părăsirea Germaniei sau în momentul în care dreptul de şedere este revocat, din diverse motive.

Supliment pentru îngrijirea copiilor – Landeserziehungsgeld

Acest supliment de îngrijire pentru copii se acordă pentru copiii născuţi după 1.04.2008.

Criteriul principal de acordare a acestui supliment de îngrijire este venitul pe familie, acesta fiind situat în intervalul:

• Pentru familii: 16.500 – 25.000 Euro
• Pentru familii monoparentale: 13.500 – 22.000 Euro.

Pentru fiecare copil aflat în întreţinere, limita maximă a intervalului luat în calcul creşte cu 3.140 euro.

Acest supliment poate fi solicitat începând cu luna a 13-a de viaţă a copilului, dar nu înainte de finalizarea perioadei de plată a indemnizaţiei de creştere a copilului – Elterngeld. În concluzie se poate solicita în luna imediat următoare a ultimei plăţi a indemnizaţiei de creştere a copilului.

După cum am menţionat în una din secţiunile anterioare dedicate creşterii şi educării copilului, acordarea acestui supliment de îngrijire este condiţionat de demonstrarea efectuării controalelor periodice obligatorii – U Untersuchung.

Deoarece este un supliment acordat local de autorităţile landurilor, condiţiile de acordare pot varia de la un land la altul, în anumite zone fiind anulat! De aceea este bine să vă interesaţi la administraţia landului unde locuiţi despre existenţa acestui supliment şi condiţiile de eligibilitate.

În majoritatea landurilor care încă acordă acest ajutor, este necesar să  locuiţi de minim 1 an de zile pe teritoriul landului respectiv.

Acest ajutor se acordă pe o perioadă de:

• 6 luni, în cazul unui copil
• 12 luni, în cazul a 2 sau mai mulţi copii

Cuantumul maxim al suplimentului este de:

• 150 de euro pentru primul copil
• 200 de euro pentru 2 copii
• 300 de euro pentru 3 sau mai mulţi copii.

Cuantumul exact se stabileşte funcţie de nivelul veniturilor realizate

 Suplimentul alocaţiei pentru copii – Kinderzuschlag

Persoanele cu venituri reduse pot obţine în anumite condiţii un supliment al alocaţiei pentru copii, numit Kinderzuschlag (zuschlag = supliment).

Începând din 2008, o familie formata din 2 părinţi care are venituri de minim 900 de euro/ lună sau o familie monoparentală cu venituri de minim 600 de euro/ lună poate beneficia de o suplimentare a alocaţiei pentru copii in valoare de 209 euro lunar pentru fiecare copil în parte aflat în întreţinerea familiei. Acest ajutor este condiţionat de câteva criterii formale:

– copiii pentru care se solicită acest ajutor au vârsta maximă de 25 de ani, sunt necăsătoriţi şi locuiesc împreună cu părintele solicitant.

– copilul pentru care se solicită suplimentarea alocaţiei primeşte deja alocaţia pentru copii în Germania – Kindergeld.

– familia nu beneficiază de ajutor social de tip Arbeitslosengeld II / Sozialgeld. De aici şi raţionamentul impunerii pragului minim de venit pentru familie, deoarece cazurile în care familiile câştigă sub acest prag sunt considerate a fi eligibile pentru ajutor social, ce nu se poate cumula cu suplimentarea alocaţiei, nevoile suplimentare de îngrijire a copilului fiind incluse în acel ajutor social.

– venitul familiei nu depăşeşte un prag minim. Pragul minim este stabilit în urma analizei structurii şi nevoilor familiei în parte (cheltuieli de subzistenţă, cheltuieli de chirie, etc).

– copilul sa nu aibă alte venituri proprii, cum ar fi de pilda pensia alimentară de la unul dintre părinţi sau ajutorul statal pentru şcolarizare  (bineînţeles că aici nu intră în calcul alocaţia de baza, cea de 219 euro);

Suma maximă poate fi de 209 euro lunar pentru fiecare copil pentru care se solicită acest supliment, cuantumul exact stabilindu-se în urma analizei detaliate a veniturilor realizate şi cheltuielilor necesare pentru traiul de zi cu zi.

În plus, beneficiarul mai poate primi:

• Transport gratuit spre unitatea de învăţământ.
• Rechizite şcolare.
• Suport pentru învăţare (cursuri, cărţi, echipamente, etc.)
• Acoperirea mesei de prânz în cadrul instituţiei de învăţământ frecventate.
• Suport şi diverse beneficii pentru integrarea socială şi culturală.

Cererile pentru obținerea acestei suplimentări a alocaţiei se pot adresa filialei  Agenţiei Federale pentru Muncă din zona dvs (Bundesagentur fur Arbeit) unde veţi depune o solicitare scrisa.

Dacă solicitarea Dvs se aprobă, plata acestei alocaţii suplimentare va fi făcuta la data la care se face si plata alocaţiei de bază. Cert este faptul ca statul german face tot ce îi stă în putinţă pentru a-şi creşte şi educa generaţia de mâine.

Înscrierea la creşă şi grădiniţă

Copilul a crescut, aţi trecut în etapa următoare a îngrijirii acestuia. E timpul să îl înscrieţi la creşă sau la grădiniţă.

E bine de ştiut că Germania se confruntă cu o criză acută cu locurile disponibile în creşe şi grădiniţe, în special în oraşele mari. De aceea este recomandat să începeţi procedurile de înscriere din timp.

Există 3 categorii de creşe şi grădiniţe în Germania:

• Private: finanţate integral din taxele plătite de părinţi.
• Mixte privat-public (ex. organizate de diferite instituţii cu caracter social, biserici, firme sau instituţii ale statului). Taxele sunt cele stabilite de stat, dar aceste grădiniţe sau creşe au libertatea de a alege în ceea ce priveşte criteriile de acordare a locurilor disponibile.
• Publice: sunt finanţate de stat, taxele şi criteriile de admitere fiind aceleaşi pentru toate instituţiile respective.

În general, înscrierea la grădiniţele şi creşe publice nu se face pe principiul primul venit – primul servit, ci există o anumită perioadă de înscriere, ulterior lista copiilor acceptaţi fiind stabilită în baza unor criterii de departajare. Printre criterii enunţăm:

• dacă unul din fraţii copilului a frecventat forma de îngrijire la instituţia respectivă, atunci toţi fraţii săi vor fi acceptaţi;
• ambii părinţi lucrează;
• unul din părinţi nu lucrează;
• familia este sub o formă de ajutor social, sunt înregistraţi în căutarea unui loc de muncă – în acest caz se consideră că părintele respectiv trebuie să fie disponibil pentru piaţa muncii.

Deoarece organizarea creşelor şi grădiniţelor este atribuţia administraţiei locale, modul de înscriere, alocarea locurilor precum şi nivelul taxelor sunt stabilite de către autorităţile locale, fiind diferite de la o localitate la alta. De aceea este bine să vă interesaţi din timp de situaţia din localitatea dumneavoastră, pentru a acţiona din timp şi pentru a lua cele mai bune decizii în interesul copilului dumneavoastră.

 Înscrierea la şcoală

Acest subiect se găseşte pe buzele fiecărei mame românce care doreşte să se stabilească în Germania. În general, preşcolarii români nu vor avea probleme foarte mari. Se pare că ei se adaptează cel mai bine noii locaţii impuse de părinţii lor. În colectivitatea în care ajung, la creşă sau la grădiniţă sau chiar pe strada unde stau, ei îşi vor face rapid prieteni şi se vor juca. În timpul acesta, vor  învăţa limba şi până la urmă, într-un timp foarte scurt, vor ajunge să vorbească mai bine limba germana decât părinţii lor. Ba mai mult! În unele oraşe din Germania există chiar grădiniţe unde un personal calificat învaţă copiii străinilor limba germană pe durata a 160 de ore de studiu obligatoriu. Uneori acest studiu se termina chiar cu un test, un test de preşcolar, bineînţeles.

Educaţia preşcolară în Germania include instituţii specifice pentru copii de la 3 la 6 ani, în primul rând creşe si apoi grădiniţe. De la 2 ani jumatate-3 ani, copilul poate fi înscris la grădiniţă. Exista Kindergarten-uri de stat sau arondate unei biserici, catolice sau evanghelice. Problema este că trebuie să înscrieţi copilul uneori înainte cu un an pentru obţinerea unui loc la grădiniţă. Dar şi acest termen variază de la oraş la oraş, de la regiune la regiune.

De când a început criza economică, germanii nu mai fac atât de mulţi copii şi astfel rămân locuri şi pentru copiii “auslander”-ilor. Aşadar, participarea la formele de învăţământ preşcolare este opţională, dar se plăteşte. Îi sfătuiesc însă pe părinţi să plătească fiindcă merită, până la urmă vorbim de viitorul copiilor lor.

Dacă discutăm însă de copii cu vârste mai mari, şcolarii care au început învăţământul în România, dar nu ştiu limba germana atunci când ajung in Deutschland, trebuie să spunem că situaţia se complică puţin. Fiindcă vor trebui să urmeze un an cursurile unei şcoli specializate în învăţarea limbii germane. Există clasele speciale, pregătitoare, pentru copiii imigranţilor, în cadrul şcolilor, dar acolo se face învăţarea limbii germane din engleză, fiindcă elevii sunt români, turci, ruşi, spanioli, etc.. După aceea, urmează un examen în limba germană. Mai există şi varianta meditaţiilor cu un profesor particular din Germania, dar această soluţie este una extrem de scumpă.

Cu toate acestea, îndrăznim a afirma că nu sunt multe cazuri de acest gen. Fiindcă o familie cu copii care se gândeşte să se stabilească în perspectivă apropiată în Germania îşi poate face o strategie de plecare din timp în care unul din principalele obiective este educaţia copiilor. Aglomeraţia de la înscrierile în grădiniţele de limba germană din România, din şcoli elementare sau chiar de la licee dovedeşte că există mult discernământ la părinţi şi planuri de perspectivă cu bătaie lungă.

Răsfoind presa din ţară am înţeles că în România sunt licee cu predare integrală sau parţială la Bucureşti, Braşov, Sighişoara, Mediaş, Sibiu, Bistriţa, Târgu-Mureş, Cluj,  Sebeş, Reşiţa, Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Oradea si Satu Mare. Numărul absolvenţilor acestor licee este de aproximativ 20.000 pe an. Având în vedere că în România există mai puţin de 60.000 de familii de etnie germană, rezultă că toţi preşcolarii, şcolarii şi liceenii care învaţă în limba germană sunt români şi se pregătesc alături de părinţii lor pentru o plecare …temporara sau chiar definitiva.

Aici fac o menţiune care mi se pare importantă. Liceenii români care ajung în Germania trebuie să îşi vizeze diploma de şcoală generală din România la inspectoratele şcolare din oraşul în care locuiesc şi apoi să aplice pe ea apostila de la Haga. În Germania este posibil să li se solicite plata unei taxe, dar şi să susţină nişte examene de limbă sau de diferenţe, cum ar fi un test din care sa reiasă cunoştinţele pe care le au respectivii copii despre ţara în care vor să înveţe, dar regula aceasta se aplica diferit de la land la land si chiar de la şcoală la şcoală.

În primul rând, trebuie afirmat că participarea la şcoala publică din Germania este gratuită. Părinţii trebuie să plătească doar pentru manuale, materiale didactice suplimentare şi excursii. În şcolile germane, cursurile sunt aproape exclusiv dimineaţa, de obicei între 7 şi 13. Educaţia obligatorie începe la şase ani si are următoarele trepte de şcolarizare:

– Grundschule – şcoala primară (clasele 1 – 4). După absolvirea acestei trepte de învăţământ, un elev poate candida la una din următoarele şcoli secundare:

– Hauptschule – colegii (până la clasa a 9 a sau a 10-a). Această treaptă de şcolarizare poate fi urmată de orice elev care a absolvit Grundschule şi este recomandată pentru elevii care vor fi orientaţi spre meserii practice. De altfel la terminare, absolvenţii primesc un certificat de studii secundare (Hauptschulabschluss).

– Realschule – şcoală reală, are o programă de învăţământ mai complexă decât la Hauptschule. De altfel şi cerinţele impuse elevilor sunt mai ridicate). Durează până în clasa a X a şi se încheie cu un certificat de absolvire după clasa 10-a (Realschulabschluss).

– Gymnasium – este echivalentul liceului românesc. Durează 5-6 ani dintre care ultimii 2 sau 3 ani sunt ani pregătitori in vederea examenului de absolvire (Abitur) şi admiterii în învăţământul superior.

– Gesamtschule – Centrul şcolar colectiv este similară şcolilor de formare profesională pornind de la clasa a 5-a.

Formarea iniţială poate începe la sfârşitul şcolarizării obligatorii, adică de la 15 ani şi constă într-un timp de predare integral sau parţial în şcolile profesionale şi întreprinderile care oferă formare profesională în sistemul dual. Formarea durează între doi şi trei ani şi jumătate. Tinerii pot alege din aproximativ 350 de sisteme de formare profesională recunoscute.

În ceea ce priveşte învăţământul superior, Germania are aproximativ 350 instituţii academice subvenţionate de către sectorul public sau recunoscute de către stat. Vă puteţi informa privind oportunităţile universitare pe toate site-urile de web din Germania, mai ales că alegerea facultăţii nu va fi atributul părinţilor – cei care citesc acest material – ci a copiilor – cei care nu citesc acest material. Reţineţi că până la vârsta de 25 de ani, un copil poate încasa alocaţia de stat, acei 204 de euro de astăzi care să speram că în viitor se vor înmulţi. Dacă copilul întrerupe educaţia la 18 ani, pierde alocaţia, iar dacă urmează o şcoală de meserii poate să o păstreze până la 21 de ani.

Vacantele scolare din 2019 in Germania

Germania se intinde de la Nord la Sud pe vreo 8 paralele, mai concret  de la localitatea Haldenwanger Eck care se situeaza  pe paralela 47 si pina la List Auf Sylt  care este cel mai nordic punct situat pe paralela 55. Va dati seama ca intre cele doua coorfonate geografice exista mari diferente de temperatura si fenomene meteorologice diferite in acelasi anotimp, in aceeasi saptamina si chiar in aceeasi zi. Tocmai de aceea, in vederea protejarii sanatatii copiilor, fiecare land din Germania si-a stability propriul program de vacante ale copiilor, astfel incit in sud vacantele de vara sunt mai consistente in timp ce in nord vacantele de iarna sunt mai lungi.

In presa din Germania se vehiculeaza si alte motive la actuala structura a anului scolar cum ar fi diminuarea aglomeratiei pe autostrazi sau in statiunile balneoclimaterice pe timpul lunilor de vara dar adevarul este ca in aceasta problema particularitatile specific zonale ale climei au jucat un rol crucial. In concluzie, fiindca  structura anului școlar diferă în functie de land, parintii copiilor ar trebui sa cunoasca programarea vacantelor inainte de a inainta catre angajatori cererile pentru efectuarea concediului de odihna.

In tabelul de mai jos va prezentam care sunt perioadele de vacante scolare in anul 2020 pentru 3 landuri in care cetatenii romani sunt mai numerosi.

Landul Bayern

Vacanța de iarnă (Winterferien) 2019: Luni 04.03.2019 – Vineri 08.03.2019
Vacanța de Paște (Osterferien) 2020: Luni 15.04.2019 – Sâmbătă 27.04.2019
Vacanța de Rusalii  (Pfingstferien) 2019: Marți 11.06.2019 – Vineri 21.06.2019
Vacanța de vară (Sommerferien) 2019 IN BY: Luni 29.07.2019 – Luni 09.09.2019
Vacanța de toamnă (Herbstferien) 2019: Luni 28.10.2019 – Joi 31.10.2019
Vacanța de Crăciun (Weihnachtsferien) 2019: Luni 23.12.2019 – Sâmbătă 04.01.2020

Landul Baden Wurttemberg

 Perioadele de vacanta ale elevilor sunt in general aceleasi ca vacantele din Bayern cu urmatoarele mici exceptii:

Vacanța de vară (Sommerferien) 2019 in BW: Luni 29.07.2019 – Marți 10.09.2019
Vacanța de toamnă (Herbstferien) in BW 2019: Luni 28.10.2019 – Miercuri 30.10.2019

Landul Nordrhein-Westfalen

Vacanța de Paște (Osterferien) 2019: Luni 15.04.2019 – Sâ 27.04.2019
Vacanța de Rusalii  (Pfingstferien) 2019: Marți 11.06.2019
Vacanța de vară (Sommerferien) 2019: Luni 15.07.2019 – Marți 27.08.2019

7.2019 – Miercuri 14.08.2019
Vacanța de toamnă (Herbstferien) 2019: Joi 03.10.2019 – Duminică 20.10.2019 + Joi 31.10.2019
Vacanța de Crăciun (Weihnachtsferien) 2019/2020: Luni 23.12.2019 – Luni 06.01.2020