.
Ideea de baza de la care trebuie sa pornim atunci cind prezentam drepturile si obligatiile unui angajat roman in Germania este ideea egalitatii de tratament. De altfel, acesta este un principiu european statuat atit de documentele europene care reglementeaza circulatia libera a fortei de munca, cit si de documentele de aderare ale Romaniei la Uniunea Europeana. Concret, un angajat roman in Germania are aceleasi drepturi si obligatii ca si ceilalti cetateni europeni care locuiesc si muncesc pe teritoriul Germaniei, adica va beneficia de remuneratiile si celelalte conditii de lucru stabilite de contractele colective de munca si de prevederile legale privind legislatia muncii si asigurarile sociale din Germania.
Drepturile angajatului roman din Germania
1.Respectarea timpului de lucru
In Germania, un loc de muncă cu normă întreagă cuprinde aproximativ 40 de ore pe săptămână prestate intr-un program de lucru de luni pina vineri. Totusi, exista domenii cum sunt sanatatea, HORECA ( hoteluri,restaurante, cafenele), gastronomie, transporturi publice, in care se lucreaza si simbata si duminica. In aceste cazuri, timpul de lucru maxim pe săptămână este limitat prin lege la o medie de 48 de ore, cel mult 60 de ore cu compensaţie de timp liber in saptamina (saptaminile) urmatoare.
Legea stabileste si o durata maxima a unei zile de munca. Astfel o zi de munca nu poate depasi 10 ore in intervalul luni-vineri si 8 ore simbata sau duminica.
Pentru o zi de lucru ce dureaza intre 6 si 9 ore trebuie facuta o pauza de 30 de minute. Daca se lucreaza mai mult de 9 ore trebuie facuta o pauza de 45 de minute. Pauzele pot fi impartite in pauze mai mici de 15 minute. Prima pauza trebuie luata cel tarziu dupa 6 ore de lucru. Dupa o zi de lucru trebuie sa urmeze o intrerupere a lucrului de cel putin 11 ore. Legea prevede posibilitate ca anumite persoane sa aiba timp redus de munca.
2. Dreptul de a beneficia anual de concediu de odihna.

In Germania, dreptul la concediu de odihna este stipulat în contractul de munca. Durata minima de concediu anual este de :
- 20 de zile de concediu de odihna daca angajatul lucreaza 5 zile pe saptamina,
- 24 de zile de concediu de odihna daca angajatul lucreaza 6 zile pe saptamina,
- durata poate fi prelungita cu 1-2 zile pentru tinerii cu virsta cuprinsa intre 16 si 18 ani.
Perioada calendaristica in care se efectueaza concediul de odihna se stabileste in functie de dorinta angajatului exprimata prin cerere scrisa si aprobarea angajatorului. Daca mai multi angajati doresc sa plece in concediu, angajatorul va fi nevoit sa aleaga candidaturile dupa diverse criterii sociale (familie, copii etc.). Vor fi luate in consideratie vacantele copiilor scolari, concediul sotului, nevoia de a se restabili dupa o imbolnavire grava, virsta angajatului si ultimele concedii ale acestuia. In cazul in care apar neintelegeri intre parti cu privire la perioada de efectuare a concediului de odihna se poarta negocieri pina la intelegere.
Concediul de odihna trebuie efectuat pina la sfirsitul anului calendaristic. Daca din motive intemeiate, concediul de odihna nu se poate efectua pina la data de 31.12., angajatorul este obligat sa acorde angajatului concediu de odihna pina cel târziu la data de 31.03. a anului următor.
Mentionam ca in cazul concedierii sau demisiei, angajatul are dreptul la plata partiala sau totala a concediului de odihna din anul respectiv dupa cum urmeaza:
- daca incetarea contractului de munca are loc in prima jumatate a anului, drepturile banesti pentru concediul de odihna se calculeaza in functie de perioada lucrata ( un exemplu concret aveti AICI)
- daca incetarea contractului de munca are loc in a doua jumatate a anului drepturile banesti sunt aferente intregului concediu de odihna. Astfel, daca un angajat a inceput activitatea in 01.01.2017 la un angajator si acesta l-a concediat in 15.09.2017, perioada in care nu s-a luat concediu de odihna, angajatul are dreptul la concediul minim anual. In general, fiindca raporturile de munca au incetat, angajatorul trebuie să plătească concediul. Aceeasi prevedere legala se aplica si in cazul in care angajatul isi da demisia in a doua parte a anului. (socinpedia-germania)
Daca angajatul s-a imbolnavit in timpul concediului, acesta trebuie sa informeze angajatorul si sa ii duca documentele medicale doveditoare pentru prelungirea sau intreruperea concediului de odihna aprobat initial, in functie de caz. (socinpedia-zile libere)
3. Dreptul la zile libere pentru evenimente familiale
La fel ca si in toate celelalte tari ale Uniunii Europene, angajații romani cu program normal de munca din Germania au dreptul la un număr de zile libere
plătite atunci când în viața lor apare un eveniment deosebit. Astfel, potrivit celor mai multe contracte nationale de muncă, angajații pot primi zile libere plătite pentru:
- Decesul unei rude din familie intre 3 si pina la 5 zile lucratoare. Mentiune: prin familie se intelege soție-sot sau ruda de gradul 1 sau 2; In fapt, perioada de 5 zile este maxima, angajatorul german putind sa scurteze aceasta absenta de la serviciu in intelegere cu angajatul cu 1-2 zile, astfel incit sa ramina un minim de 3 zile lucratoare pentru acest eveniment;
- casatoria salariatului – 5 zile;
- nasterea unui copil intre 3 si 5 zile platite, durata perioadei fiind stabilita in functie de negocierile directe cu angajatorul. Daca tatal copilului a urmat un curs de puericultura poate primi pina la 10 zile libere in functie de negocierile directe cu angajatorul.(socinpedia-germania)
Daca va intereseaza cum arata Calendarul cu zilele libere din Germania si Romania in anul 2019 il puteti gasi aici
4. Dreptul la zile libere declarate prin lege sarbatori publice.
In Germania sunt legiferate la nivel national urmatoarele sarbatori :
– Ziua naţională – Ziua Unificării Germaniei / Tag der Deutschen Einheit –3 octombrie;
– Anul Nou – Neujahr – 1 ianuarie;
– Vinerea Mare (înaintea Paştelui catolic) – Karfreitag;
– Primele două zile ale Paştelui catolic – Ostersonntag şi Ostermontag;
– 1 Mai – Maifeiertag / Arbeitstag;
– Înălţarea Domnului – Christi Himmelfahrt;
– Rusaliile – 2 zile (duminică-luni) – Pfingster;
– Crăciunul – 25-26 decembrie – Weihnacht
Mai exista si alte sarbatori, diferite de la land la land, care pot fi vizualizate in intregime aici.
5. Dreptul la zi libera
Teoretic, angajatii in Germania nu au voie sa lucreze duminicile.Dar exista multe sectoare in care se munceste in schimburi sau la foc continuu cum sunt restaurantele, unele magazine de prin gari, fast food-urile, hotelele, caile ferate, aeroporturile, etc. Ceilalti angajatori insa pentru a putea convoca angajatii proprii la munca in ziua de duminica sunt obligati sa depuna o cerere la “Amt für Arbeitsschutz und Sicherheitstechnik” cu 4 saptamani inainte de efectuarea muncii. In acest caz, angajatorul trebuie sa acorde angajatului o zi de pauza compensatorie in urmatoarele 2 saptamani.
6. Dreptul salarial in caz de boala
In cazul in care un angajat se imbolnaveste, angajatorul va trebui să ii plăteasca timp de şase săptămâni salariul complet. Dacă durata bolii se prelungeste la mai mult de şase săptămâni, casa de asigurări sociale la care este inscris angajatul ii va achita 70% din salariu. În cazul asigurărilor de sănătate private sunt valabile si alte reguli, diferite de la casa la casa.
Retineti si o obligatie legala la acest capitol ! Cind va inbolnaviti anuntati angajatorul si in termen de 3-4 zile prezentati acestuia certificatul medical. (socinpedia-zile libere)
Dreptul la protecţia impotriva concedierii colective
Arbeitsrecht (Legislaţia muncii) stabileste ca in companiile cu mai mult de zece angajaţi functioneaza legea cu privire la protecţia impotriva concedierii colective de care beneficiaza mai multe categorii de personal, dar si femeile gravide, mamele cu contract, angajaţii în concediu de maternitate şi persoanele cu handicap grav. Cu cât un angajat a lucrat mai mult pentru o companie, cu atât mai lungă este şi perioada de preaviz. Perioadele de preaviz pot rezulta însă şi dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare.
SFATURI PRACTICE:
-
- In cazul in care va considerati abuzat la locul de munca sau doriti sa semnalati situatii de “munca la negru” puteti face reclamatii la Poliţia locala sau Ministerul Finantelor Publice, departamentul Finanzkontrolle Schwarzarbeit (FKS). Mai multe detalii despre aceste sesizari gasiti la pct 7 al materialului de AICI.
- In cazul in care doriti sa deschideti un litigiu cu angajatorul consultati unul sau mai multi avocati specializati in dreptul muncii. Selectati apoi specialistul cel mai potrivit din zona dvs de resedinta din lista pe care o gasiti AICI.
ORICIND si ORIUNDE
Daca doriti sa retineti informatiile din acest material si daca aveti la dispozitie un telefon cu sistem de operare Android, produs dupa 2012, va recomandam sa incarcati GRATUIT aplicatia ”Servicii romanesti in U.E.” din magazinul Google Play. Procedind astfel, veti putea studia linistit toate capitolele prezentate direct de pe telefon sau tableta, oricind si oriunde aveti conexiune la internet.
Obligaţiile angajatului roman din Germania
Încă de la apariţia istorică a statului, cetăţenii săi au plătit impozite. În antichitate, în evul mediu, în capitalismul timpuriu s-au plătit întotdeauna impozite. În prezent, în Germania, la fel ca în toate tarile civilizate ale lumii, toţi cei care muncesc, au o proprietate sau operează pe piaţa economică a comunităţii în vreun fel anume plătesc impozite. Impozitele sunt directe şi indirecte, pe venit, pe profit, pe avere, pe capital şi aşa mai departe, încât dacă le luăm la rând, pe fiecare în parte, ne zăpăcim cu totul. Tocmai de aceea, în materialul de faţă ne vom ocupa numai de impozitele pe care trebuie să le plătească un salariat în Germania, în calitate de angajat al unei societăţi germane, româneşti, turce sau arabe, cu sediul in Germania.
Astfel, contribuţiile pe care le plăteşte un angajat în Germania la un angajator sunt:
-
-
- impozitul pe venit: este progresiv, în funcţie de venit şi este cuprins intre 15% pentru veniturile mici şi 45 % pentru veniturile mari. Angajatorul reţine impozitul pe venit, cu fiecare plată a unei remuneraţii şi plăteşte suma direct către administraţia financiară. (CITESTE NEAPARAT URMATORUL CAPITOL!)
- asigurarea de sănătate – Krankenversicherung (aproximativ 15,5 % din salariul brut) – se plăteşte 7,3 % de către angajator şi 8,2 % de către angajat, suma lunară maximă de plată pentru 2014 fiind limitată la plafonul de 627 de euro;
- asigurarea de îngrijire – Pflegeversicherung (1,7% din salariul brut) – se plăteşte de către angajat. suma lunară maximă de plată pentru 2014 fiind limitată la 83 de euro. Dacă angajatul are cel puţin 24 de ani şi nu are copil – suma lunară de plată este de 1,95 % din salariul brut.
- asigurarea pentru şomaj – Arbeitslosenversicherung ( 3 % din salariul brut) se plăteşte 50% de către angajator şi 50% de către angajat;
- asigurarea pentru pensie –Rentenversicherung (18,9 % din salariul brut) se plăteşte 50% de către angajator şi 50% de către angajat.
În plus, angajatorul mai trebuie să plătească în favoarea angajatului său: asigurare privată în caz de boală (în caz de neplată este total răspunzător pentru riscul financiar în caz de boală a angajatului) şi asigurarea legală în caz de accident sau boală profesională.
Sa incercam acum sa detaliem toate aceste taxe si impozite:
Impozitul pe salar, clasele de impozitare si retinerele din salariul brut pentru angajatul roman din Germania
In Germania, impozitul pe salar (Lohnsteuer) se calculeaza in functie de doua criterii: 1. importanta si responsabilitatea postului ocupat si 2.situatia familiala a angajatului
1.Importanta si responsabilitatea postului ocupat
Spre deosebire de Romania, unde impozitul pe salar este unic (16%) pentru toate categoriile de venit, in Germania impozitul pe salar este progresiv, în funcţie de venit şi este cuprins intre 14% pentru veniturile mici şi 45 % pentru veniturile mari. In fiecare an, guvernul german modifica transele de impozitare astfel incit salariul net al angajatului sa creasca. Recent au aparut transele de impozitare pentru 2019. Conform acestora, suma până la care nu se plătește impozit ( Grundfreibetrag) a fost mărită în 2019 de la 9000 euro în 2018, la 9168 de euro în 2019 și la 9408 euro în 2020. In consecinta,
-veniturile pina la 9168 de euro/an pentru un angajat celibatar si 18.304 euro/an pentru o familie sunt NEIMPOZABILE (Grundfreibetrag);
– veniturile anuale incepind cu valoarea de 9168 de euro/an pentru un angajat celibatar si 18.304 euro pentru o familie se impoziteaza cu 14 la suta ( Eingangsteuersatz);
– veniturile anuale incepind cu valoarea de 52. 822 EUR pentru un angajat celibatar si 105.764 EUR pentru o familie se impoziteaza cu 42 la suta (Spitzensteuersatz );
– veniturile anuale incepind cu valoarea de 250.731 EUR pentru un angajat celibatar si 501.642 EUR pentru o familie se impoziteaza cu 45 la suta (Spitzensteuersatz II );
Daca un angajat depaseste un anumit nivel brut anual ( 17.900 de euro pentru 2015), atunci el este obligat sa plateasca si o taxa suplimentara de 5,5%, asa-numita taxa de solidaritate, adica taxa instituita in vederea reunificarii Germaniei.
Dupa cum se stie angajatorul reţine impozitul pe venit, cu fiecare plată a unei remuneraţii şi plăteşte suma direct către administraţia financiară.
-
-
- Situatia familiala a angajatului ( clasele de impozitare)
In functie de situatia familiala a fiecarui angajat s-au stabilit sase clase de impozitare. Astfel,
Clasa I este clasa pentru angajaţii necăsătoriţi, Lohnsteuerklasse I
Clasa II este clasa de impozitare pentru angajaţii care cresc singuri unul sau mai mulţi copii( divortati sau necasatoriti), Lohnsteuerklasse II
Clasa III este clasa de impozitare avantajoasă pentru angajaţii căsătoriţi cu copii, partenerul urmând să fie clasificat în clasa V de impozitare, (de obicei clasa 3 se stabileste pentru sotul cu veniturile mai mari, acolo unde exista diferente majore intre venituri) Lohnsteuerklasse III
Clasa IV este pentru angajaţii căsătoriţi, fiind perfect identică cu clasa I, dar in cazul acesta şi partenerul obţine clasa IV, Lohnsteuerklasse IV
Clasa V este clasa de impozitare dezavantajoasă pentru căsătoriţi în cazul în care partenerul se află în clasa III, Lohnsteuerklasse V
Clasa VI este clasa de impozitare pentru angajaţii care obţin mai mult de un salariu brut peste 400 de euro lunar. Lohnsteuerklasse VI
Avantajul acestui sistem este ca angajaţii căsătoriţi pot stabili în funcţie de salariul pe care îl câstigă (şi eventual, în urma unei consultaţii cu un contabil), ce clasă de impozitare este recomandată partenerilor lor de viata. In general, romanii aflati la munca pe teritoriul german sunt incadrati in clasa 1 de impozitare (necasatoriti, fara persoane in ingrijire), incadrare dezavanatajoasa, dar multi romanii nu cunosc prevederele legale in momentul angajarii si lasa problema aceasta la cheremul angajatorului, pierzind uneori pina la 150-200 de euro lunar.
Argumentam aceasta idee cu 2 exemple practice:
Cazul I: angajat, fără copii, clasa de impozitare I, ateu, care are peste 23 ani, incadrat cu 2200 de euro salar brut pe luna:
Venit salarial impozabil : 2200 EUR
Impozit pe venit: 254,58 EUR
Suprataxă de solidaritate: 14 EUR
Taxă biserică: 0,00 EUR
Asigurare de sănătate: 207 EUR
Asigurare de îngrijire: 28 EUR
Pensie: 207 EUR
Şomaj: 33 EUR
Altele: 0,00 EUR
Total deduceri: 717,93 EUR
Venit/net: 1.482 EUR
Cazul II: angajat casatorit cu 1 copil, clasa de impozitare III, ateu, care are 30 de ani.
Venit salarial impozabil : 2200 EUR
Impozit pe venit: 57 EUR
Suprataxă de solidaritate: 0 EUR
Taxă biserică: 0,00 EUR
Asigurare de sănătate: 207 EUR
Asigurare de îngrijire: 22,55 EUR
Pensie: 207 EUR
Şomaj: 33 EUR
Altele: 0,00 EUR
Total deduceri: 526,5 EUR
Venit/net: 1.673 EUR
Observam ca diferenta de 191 de euro dintre veniturile nete incasate de cele 2 persoane rezulta din micsorearea impozitului pe salar, fiindca pragul neimpozabil al familiei este mai mare. Totodata s-au eliminat taxa de solidaritate (14 euro- pentru necasatorit, 0 euro pentru casatorit) si taxa de celibat din cadrul asigurarii de ingrijire.
ORICIND si ORIUNDE
Daca doriti sa retineti informatiile din acest material si daca aveti la dispozitie un telefon cu sistem de operare Android, produs dupa 2012, va recomandam sa incarcati GRATUIT aplicatia ”Servicii romanesti in U.E.” din magazinul Google Play. Procedind astfel, veti putea studia linistit toate capitolele prezentate direct de pe telefon sau tableta, oricind si oriunde aveti conexiune la internet.
Impozitul pe biserica in Germania – Kirchensteuer
Conform ultimelor date statistice, creştinismul este cea mai numeroasă confesiune religioasă din Germania, cu 52 de milioane de practicanţi (64%) din care 26.5 de milioane sunt protestanţi (32.3%) si 25.5 de milioane sunt catolici (31.0%). In Germania, exista si multi adepti ai Islamismului, Budismului, Iudaismului, Hindusismului, dar a inceput sa creasca si numarul ortodocsilor sositi din Rusia, Romania, Bulgaria, Grecia, etc. (socinpedia-zile libere)
Din punct de vedere al taxelor si impozitelor problema cea mare pentru toate bisericile recunoscute din Germania o reprezinta insa numarul de atei si agnostici care alcatuiesc 29,6% din populatie, din care cei mai numeroşi sunt în fosta Germanie Democrata. La acestia, se adauga, bineinteles, aproape toti angajatii din alte tari, inclusiv din Romania, care desi au fost credinciosi in tarile lor de origine se declara acum la angajare atei pentru a nu plati impozitul pe biserica.
Sigur ca aceasta situatie nu prea convine bisericii in general si aceasta a incercat sa ia masuri coergitive in consecinta. Astfel, in documentele oficiale privind organizarea si functionarea Bisericii Catolice si Bisericii Protestante Germane se stipuleaza ca persoanele care nu plătesc taxa pentru biserică nu mai pot primi sfintele sacramente, cu excepția binecuvântării speciale înainte de moarte. Pe deasupra, neplatitorii de taxe nu pot fi nasi ai unor copii catolici sau protestanti, nu se pot casatori la biserica, nu pot lucra în cadrul parohiilor sau în instituțiile acesteia (școli sau spitale) nu pot activa în asociații sponsorizate de biserici. Toate aceste masuri coergitive nu prea ii afecteaza pe cetatenii romani fiindca ei nu pleaca la nasit sau casatorit in Germania, ei pleaca la munca. Insa, in momentul in care situatia lor se stabilizeaza intr-un fel sau altul, cind este posibil ca in viata lor sa apara casatorii, nasteri, inmormintari, botezuri, etc, statutul lor religios se poate modifica si plata Kirchensteuer-ului intra in actualitate.
Dar pina la urma, care este impozitul pe biserica- Kirchensteuer- in Germania?
Conform prevederilor Codului fiscal, taxa pe Biserica este de 9 % din impozitul pe salar datorat in toate landurile germane cu exceptia Bayern-ului si a Baden-ului unde este de numai 8 %. Asadar, 9% din impozit si nu din salariu asa cum gresit se mai vehiculeaza prin colectivitatile romanesti de acolo. Daca introducem aceste cifre in grile sau in calculatoarele de salarii online, vom observa ca inpozitul la biserica se situeaza undeva intre 1,2 si 1,3 la suta din venitul lunar, anual,etc. Asadar, un roman care are venitul lunar de 1200 de euro brut lunar ar trebui sa plateasca 12 euro, iar cel care are 10.000 de euro brut 120 de euro.
Important este faptul ca de curind Biserica Ortodoxa Romana a fost recunoscuta oficial in Germania si, in consecinta, sumele de bani varsate la fisc de catre un credincios ortodox roman ajung sa fie distribuite, in final, la parohiile ortodoxe romane din cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului. Asadar , incepind cu noiembrie 2015 in documentele oficiale de la ANMELDEAMT (biroul in care se inregistreaza domiciliul) a aparut o casuta cu sigla „RX” , destinata confirmarii apartenentei la religia crestin ortodoxa! (RX = Rumänisch Orthodox). Asadar, in prezent , ORICE ROMAN CREDINCIOS are dreptul sa ceara sa fie inscris cu „RX”! Pentru informatii suplimentare despre aceasta operatiune va puteti adresa preotului ortodox din cea mai apropiata parohie ortodoxa romaneasca pe care o gasiti in tabelul de aici sau pe harta de mai jos
Reducerea ( deducerea) unor impozite pe salar sau pe venit
Angajatii cu contract de muncă sau persoanele fizice autorizate din Germania ( Gewerbe) au obligatia ca la sfirsitul fiecarui an fiscal sa-si clarifice situatia impozitelor platite fata de statul german. Aceasta operatiune, denumita Steuererklärung in limba germana, se efectueaza pe baza unei declaratii de venit semnate de contribuabilul respectiv. Intocmirea acestui document este destul de dificila mai ales cind in cursul anului au fost platite multe taxe si servicii care pot fi deduse din venitul global cum sunt: incasarea alocatiei pentru copii, anumite taxe scolare, cheltuielile cu deplasarea la locul de munca, asigurarile private, contractele de economii, cheltuielile de asistenta pentru copii, cheltuielile speciale, mutarea serviciului, costurile de formare profesionala, contributiile catre asociatiile profesionale, hainele de lucru, etc. Teoretic, toate aceste cheltuieli facute in cursul anului ar trebui sa reduca suma impozitelor déjà platite, astfel incit contribuabilul roman care face declaratia sa recupereze bani de la stat, mai ales atunci cand venitul realizat este mic sau contractul de munca este pe durata mai mica de un an.( cum ar fi contractele uncitorilor sezonieri) După ce se completeaza formularul, se preda / trimite la Finanzamt-ul local si in urma analizei si a recalcularilor. acesta va emite un document numit Steuerbescheid din care rezultă cit impozit si la ce termen trebuie platit statului german de catre contribuabilul roman.
SFAT PRACTIC
Din pacate insa, dupa ce au primit formularul de Lohnsteuerbescheinigung de la angajator, cetatenii romani neglijeaza problema sau incearca sa rezolve aceasta situatie in stilul propriu-romanesc al omului multilateral dezvoltat, capabil sa faca orice, oricum si oricind… Noi nu ne indoim de capacitatea plenara a cetateanului roman dar ii sfatuim totusi pe cei care citesc aceste rinduri sa solicite o consultanta specializata de la un contabil local, fiindca este clar ca acesta le poate rezolva in cel mai competent mod situatia drepturilor si a obligatiilor financiare fata de statul german.
Documentar intocmit de
Dan Constantin Goldis – presedinte SOCINRO